Metronomul a implinit 18 ani si eu n-am fost in stare sa scriu doua vorbe despre asta.
Halal mentor... Dar sincer sa fiu, mi-a cam pierit cheful de scris si de vorbit si de luat atitudine ( si altitudine )... Mi-e sila de tot si toate... E prea multa ipocrizie... Si de mine mi-e sila ca accept, cu stoicism si cu "speranta ca mine va fi mai...rau", realitatile astea miortice, in loc sa plec, ca badea Cirtan prin Europa ( dar mai la vest ! ), vreo 20 de ani, ca sa-mi treaca de mizeria si ipocrizia asta mioritica. Constat ca in juru-mi intilnesc, din ce in ce mai des, oameni slabi, usor mai mult decit ipocriti, definiti de o "atitudine dualista" si minati doar de interese marunte, meschine, materiale si evident, personale.
Ne place sa ne dam revolutionari, dizidenti, sa ne dam cu poporu', ca ne pasa, ca nu mai suportam regimul, nu mai suportam sa traim condusi de incompetenti si ageamii fripturisti... si apoi, in stilul mioritic ( inconfundabil si mitocanesc ), "le ciugulim din palma", ne guduram ca pisicile alea parsive, pe linga ei si ne "cocosam" zilnic, slugarnic, in fata "ciocoii zilelor noastre", de dragul unor... firimituri.
Sistemu' a ajuns si este ticalosit numai datorita noua !
Suntem prea slabi si prea "ancorati " doar la interesele proprii, ca sa fim in stare sa rupem pisica si sa schimbam ceva in tara asta...
Inca 2000 de ani si tot nu ar fi de ajuns...
Acu' ma gindesc ca prea mi-am tocit sperantele ( care s-au dovedit desarte ! ), la gindul ca "miine va fi mai bine" si acum ar cam fi vremea sa ma hotarasc, incotro... s-o iau...
Dar viata nu-i asa de ticaloasa... uite ca imi ofera si surprize placute. Astazi am avut parte de o astfel de surpriza placuta...
Am si uitat de cind ... nu mi-a mai fost dat...
Astazi am primit "un cadou superb" de la Angelina, din Oradea, o ascultatoare fidela a Metronom-ului, un critic obiectiv si pertinent, un sustinator al emanciparii mioritice,... un adevarat fan.
A fost un gest care m-a facut sa-mi dau seama ca am uitat de ceea ce este important in viata mea.
O mare doamnma ( in fata careia ma inclin cu recunostinta ) , o ascultatoare de Radio Metronom, de undeva de departe de meleagurile astea, a considerat de cuviinta ca postul asta de radio merita atentia sa.
Si cita atentie !!!
Saru'mina si multumesc pentru tot, Angela Pap !
Gestul ei m-a impresionat profund.
Citi dintre ascultatorii de pe aceste meleaguri sunt in stare sa faca un astfel de gest in ziua de astazi ?
Citi dintre "mai marii zilelor noastre" sunt in stare sa aprecieze ( sincer ! ) Metronomul ?
Ipocrizie, mitocanie, pupincurism...
Asta simt in juru-mi...
Si atunci incep sa ma gindesc ca a cam venit vremea...
