Papusarii la un pas de colonizarea Mioritei

Materialul pe care vi-l supun atenţiei circulă pe internet. Nu ştiu cine este cel care întreabă, nu ştiu cine este cel care răspunde. Doar că scenariile sunt diabolice.

În vreme ce românii sunt hipnotizaţi de campanii electorale, se trag sforile de către grupurile financiare care se pregătesc să cumpere activele majore ale ţării, în regim de solduri. O să vă invit să urmăriţi o discuţie purtată de mine cu un bancher, pe tema scenariului pentru 2010, şi o să vă las să trageţi concluziile.
Nu contează banca unde lucrează acest om, ci pur şi simplu, strategia amplă, pusă la cale peste capetele noastre, care par să nu se mai dezlipească de manipulările şi circul campaniei electorale.

Un fost şef de la CIA spunea: "Dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia cetăţeanului, şi pui în stanga lui un spectacol de circ, nu o să observe portavionul din dreapta lui".

UI: Cum priveşte banca şi grupul financiar din care faceţi parte, ce se întâmplă în România, în plan economic şi politic?
Bancher: Suntem încordaţi însă extrem de motivaţi, întrucât aşteptăm producerea momentului la care lucram de circa 10 luni de zile. Banca noastră şi-a redus extrem de mult expunerea în România, a închis robinetul creditării, şi am trimis către headquarter-ul grupului cât de multă monedă euro am putut. Repet, aşteptăm acum producerea rezultatului muncii noastre, în cadrul unui plan la care participă extrem de multe grupuri financiare şi bancare externe.
 
UI: Adică concret în ce constă acest rezultat pe care îl aşteptaţi? Speraţi în revenirea economică a ţării? Veţi relua creditarea?
Bancher: Naivitatea este o slăbiciune de caracter a românilor. Mă întrebi dacă sperăm în revenirea economică a ţării? Păi noi speculăm şi vom câştiga enorm de mulţi bani, tocmai în momentul în care economia naţională românească va atinge punctul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de creşterile economice din 2010 sunt lansate concertat de analişti, pentru că aceasta este parte a strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care îl vom face, când balonul speculativ imobiliar şi al cursului valutar ne va indica faptul că suntem pe trendul câştigului maxim. Mă întrebi dacă vom relua creditarea? Creditarea în România s-a făcut cu cap. Este adevărat că şi guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci când ne-am consolidat şi ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenţa totală a populaţiei active, a forţei de muncă româneşti.
 
UI: În se sens v-aţi asigurat dependenţa lor totală?
Bancher: Simplu. Populaţia României (românul în general) are un singur bun de preţ care ne interesează pe noi bancherii: activele imobiliare. Mai există şi forţa de muncă a individului, însă aceasta, după ce l-ai prins în mreje, este utilă de speculat, pentru că acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia să ajungem cumva la aceste active imobiliare ale românilor. Normele BNR şi legile nu ne permiteau să putem acorda în masă credite ipotecare, plus că aceste credite ipotecare nu erau 100% avantajoase pentru noi. Aşa că am profitat de lentoarea în decizie a BNR şi am investit masiv în publicitate pe segmentul creditului de consum. Ştiam încă de la bun început faptul că, cei cărora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse să le restituie, astfel încât, coroborat cu faptul că ştiam încă din 2008 ca această criză financiară va lovi şi România, am calculat totul extrem de bine. Nu trebuie să fii geniu bancar ca să îţi dai seama că într-o ţară precum a voastră, pur şi simplu efectele crizei urmau să fie devastatoare, pentru că:
[1] nu mai produceaţi nimic;
[2] pieţele emergente sunt dominate de multinaţionale, legate de grupurile financiare şi bancare pe care noi le reprezentăm;
[3] urma să aveţi în 2009 un an electoral în care, pe fondul disputelor politice, era de anticipat că vă veţi săpa singuri groapa.
La acest din urmă punct recunosc că a trebuit să ne implicăm, pentru că, dacă în 2008 actualul preşedinte avea o cotă de popularitate de vreo 60%, noi trebuia să încingem campania, pentru a împinge politicienii să ia măsurile pe care noi le aşteptam.
 
UI: Ce măsuri aşteptaţi să ia politicienii? Spuneţi că aţi manipulat partidele ca să vă atingeţi scopul economic?
Bancher: Hai să ne gândim puţin. Noi nu a trebuit decât să încingem spiritele şi să creăm un cadru în care oponentul în alegeri al actualului preşedinte, să recupereze handicapul de imagine, astfel încât să creăm românilor şi politicienilor impresia unei lupte strânse. Iar de aici până la luptele politice din Parlament care au întunecat minţile tuturor partidelor, a fost doar un pas, însă decisiv a fost momentul în care ţara voastră a rămas fără Guvern. Atunci, şi acum în acest moment, orice guvern se va forma, este legat ombilical şi total la mâna noastră, întrucât are nevoie de banii noştri pentru a plăti salariile, pensiile, etc. Voi v-aţi ales cu spectacolul din presă, noi ne alegem cu banii şi câştigurile. Practic România este a noastră, iar dependenţa voastră de noi va deveni totală. Actualul preşedinte ne-a pus puţin în dificultate atunci când a venit cu guvernul PSD-PDL, pentru că ceea ce noi ne doream era instabilitate economică şi politică. A trebuit să presăm extrem de mult pentru ca ruptura la nivel guvernamental să se producă, să cadă Guvernul, să se amâne sosirea tranşei de bani de la FMI, însă până la urmă, cunoscând mentalitatea colerică romanească, am reuşit.
 
UI: Nu îmi vine să cred. Este evident că suntem naivi şi stârnim furtuni în paharul cu apă. Hai să revenim puţin la acea legatură între casele românilor şi creditul de consum.
Bancher: Îţi spuneam că în 2008 am dat masiv credite de consum, atât bugetarilor cât şi angajaţilor din sectorul privat. Atracţia era mare întrucât nu trebuiau să prezinte garanţii, însă noi ştiam că în 2009 ne vom atinge scopul. Şi, într-adevăr, pe fondul crizei economice, au explodat restanţierii. Asta înseamnă că oamenii nu şi-au plătit ratele către bănci, iar noi am trecut la executare silită. Aici am avut iar nevoie să ne concertam eforturile astfel încât să nu existe grupuri financiare româneşti, companii sau persoane private, care să ne strice planurile, întrucât riscam să ne trezim că vin să cumpere activele imobiliare scoase la vânzare. Aşa că a trebuit să lovim şi mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri să se lupte pentru supravieţuire şi să nu aibă lichidităţi pentru a cumpăra nimic. A trebuit să-i facem să devină preocupaţi de grija zilei de mâine, iar sub teama falimentului ne-am eliminat competitorii.
Şeful BRD Soc. Gen. spunea într-un ziar românesc că este momentul să ne eliminăm competitorii. Exact asta facem, vă eliminăm din jocurile economice din propria voastră ţară.
 
UI: Aţi eliminat concurenţa autohtonă blocând creditarea pentru firme şi blocând piaţa executărilor silite?
Bancher: Corect. Şi nu a fost greu. Pe o piaţă internă gâtuită de blocajul financiar, firmele româneşti au fost sufocate de lipsa lichidităţilor, iar guvernul din 2009 a fost lăsat fără nicio posibilitate de a asigura resursele financiare. Dacă într-o ţară guvernul nu are bani pe care să-i injecteze în economia naţională, iar noi bancherii vă blocăm accesul la credite, firmele ajung fix ca o gradină de flori, expusă arşiţei zilnice, pe care nu o mai udă nimeni şi care până la urma va muri. De aceea spuneam că a trebuit să ne agităm puţin pentru a împiedica acest guvern din 2009 să pună în aplicare măsurile economice, şi să abatem atenţia asupra luptei din campania electorală.
După ce ne-am asigurat că pur şi simplu nu va exista riscul să apară intruşi care să cumpere activele imobiliare, case, terenuri, scoase la vânzare de executorii noştri bancari, am început să trimitem pe bandă rulantă dosarele celor care au luat credite de consum, către executori. Nimeni nu a sesizat faptul că nu ne interesa de fapt să le vindem casele, ci să manipulăm piaţa imobiliară, să o tragem în jos, asigurându-ne în acelaşi timp că la momentul potrivit, când curba prăbuşirii imobiliare va atinge cel mai de jos nivel, grupurile financiare din ţările noastre de origine să cumpere masiv şi la preţuri de nimic aceste active. Te asigur că în 2010 un apartament cu trei camere care în 2008 era evaluat la 150.000 euro, va fi scos la vânzare, la executare silită, la preţuri de sub 30.000 de euro şi nu va veni nimeni să cumpere, pentru că în 2010 toţi vor fi preocupaţi să ţină banii deoparte pentru ziua de mâine. Va fi momentul perfect să cumpărăm totul pe nimic.
Românii vor deveni chiriaşi în propriile case, pentru că acesta a şi fost obiectivul nostru primordial, şi anume achiziţiile la preţuri infime. Pentru asta era obligatoriu să ducem piaţa imobiliară la un maxim, pentru ca pe fondul prăbuşirii acesteia, noi să culegem caimacul. Şi la plan se adaugă şi presiunea pe moneda voastră naţională.
 
UI: Ce presiune? Văd că acum leul se întăreşte, deşi, într-o ţară care nu produce nimic, aflată în criză politică, lovită de criza financiară, nu îmi explic care poate fi suportul de întărire a leului.
Bancher: Păi este vorba de aceeaşi reţetă, care se învaţă la orice curs de MBA. Aşa cum piaţa imobiliară a fost dusă de noi la maximuri ireale, pentru că trebuia să vă dăm credite la valori foarte mari, ca să aveţi pe următorii 30-40 de ani de plătit rate uriaşe către noi, pentru a deveni în acest interval de timp atât proprietarii caselor voastre, dar şi asigurându-ne că veţi munci voi şi familiile voastre pentru noi, pentru a plăti aceste rate ireale, tot aşa, bula speculativă a monedei naţionale trebuie manipulată, însa în sens invers.
În cazul speculaţiilor pe moneda naţională, trebuie să ducem leul la un nivel minim, cât mai mic posibil, lăsându-l apoi să explodeze, să urce la valori mari, valori reale, undeva către peste 5 RON pentru un euro. Adică vom face euro atât de scump încât să nu vă puteţi permite să cumpăraţi activele imobiliare scoase la executare silită, nici când ele vor avea valori în euro relativ mici, dar şi pentru ca micimea salariilor românilor, salarii plătite în lei, să facă din rata către banca un coşmar al vieţii de zi cu zi.
Totul legal, profitând de naivitatea generală, de eternele lupte politice şi de tot acest context românesc, care din 2006 lucrează pentru noi şi în interesul nostru. Iată ca ieri euro era deja la 4,21 lei.
 
UI: Aşadar totul este componentă a unui plan. Când va fi detonat?
Bancher: În ciuda galopului înregistrat de alte active din aceeaşi clasa de risc în ultimele zece luni, leul nu are cum să participe la această revenire, fiind evident pentru orice începător că este totul o bulă speculativă.
"Investitorii urmăresc cu îngrijorare mai întâi derularea acordului cu Fondul Monetar Internaţional, iar mai apoi turbulenţele de pe scena politică", spune Koon Chow, analist la Barclays Capital, una dintre cele mai mari bănci de investiţii britanice. El consideră că euro ar putea să coboare spre 4,1 lei. Balon de săpun, care este un element al şarjei finale de cumpărare a României la OUTLET. Pentru că de fapt, prin încingerea campaniei electorale, noi avem acoperirea perfectă că nimeni nu mai are timp să ne strice planurile.
 
UI: Ce veţi face cu alte active, cu casele românilor?
Bancher: Păi este esenţial să controlăm aceste active, întrucât ele sunt o monedă de tranzacţionare pe pieţele internaţionale. Uitaţi-vă la Dubai, acolo unde expunerile băncilor noastre se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile. Pierderile se acoperă prin creşterea ritmului de exploatare a muncii celor care au credite la bănci. Ei trebuie constrânşi să lucreze mai mult şi să plătească rate mai mari către noi. Având în mână bunul cel mai de preţ al unui om - locuinţa - acesta va munci pentru noi. Recreăm astfel sistemul sclavagist perfect, o aparenta libertate în care mintea şi atenţia cetăţeanului este atrasă de lupta politică, fără ca cineva să mai aibă timp să se gândească la ce li se întâmplă cu adevărat. Iar când se vor trezi va fi de fapt foarte târziu. Nouă ne trebuie să exploatăm forţa de muncă a voastră, să vă împingem să munciţi mai mult ca să ne plătiţi nouă mai mult.

UI: Mai am o singură întrebare. Spuneţi că aţi contribuit la încingerea campaniei electorale, pentru că trebuia să sădiţi sămânţa unei confruntări politice puternice, întrucât instabilitatea politică era necesară. Concret, aţi plătit politicieni români să pună umărul la actuala criză politică?
Bancher: În mod evident, în 2007 şi 2008 am sprijinit şi susţinut politicieni care aveau acces la frâiele guvernării, ca să fim lăsaţi să derulăm amplul program de acordare masivă a creditelor de consum. În 2009, fiind an electoral, grija noastră a fost să alimentam puternic apariţia unui contracandidat puternic pentru actualul preşedinte, care avea o cotă mare de popularitate, şi am reuşit. Mult mai uşor şi mai ieftin decât ne imaginam. Să ne înţelegem: nouă nu ne pasă cine va ieşi preşedinte pentru că oricum sunteţi la mâna noastră în plan guvernamental.
A fost mai uşor pentru că aveţi în România o pasiune extrem de mare să vă consumaţi energiile fix în direcţiile care nu vă aduc avantaje, care vă îngroapă şansele la un viitor mai bun. Suntem şi noi uimiţi de modul în care marea masă a jurnaliştilor ne-au făcut misiunea mult mai uşoară, implicându-se emoţional în această campanie electorală, doar pe fondul ideii că actualul vostru preşedinte trebuie dat jos, fără să aibă niciun fel de viziune economică asupra realităţii.
Repet, noi doar am alimentat ascensiunea unui oponent puternic pentru dl.Băsescu, iar restul l-a făcut mass-media şi naivitatea voastră, de la sine. Anul 2010 va aduce şi răsplata pentru munca depusă de noi în ultimii 4 ani, pentru că vom aduce România la statutul de ţară total şi, cel mai important, ireversibil dependenta de frâiele complicatului sistem financiar-bancar mondial. Nu vreau să par cinic însă, în 1989 toate activele ţării erau ale clasei proletare, adică de fapt ale nimănui, fiind controlate de o mână de oameni care decideau în această ţară şi pentru a căror bunăstare muncea întreaga naţiune.
La 20 de ani veţi fi ajuns fix în aceeaşi situaţie, adică nimic nu va mai fi în proprietatea voastră, dar în acelaşi timp veţi munci să vă plătiţi datoriile. Iar economia naţională va fi dominată de multinaţionalele controlate indirect tot de către noi, în vreme ce falimentele firmelor româneşti, deţinute de români, vor continua şi în 2010, întrucât fără finanţare, fără credite şi cu un guvern care nu are resurse financiare, nu există şanse de supravieţuire. Astfel încât tinerii români vor avea doar două opţiuni: angajaţi la Stat sau angajaţi la multinaţionalele străine. În ambele variante numai noi câştigăm."

E timpul sa ne ridicam !

Astazi am dat peste o postare pe blogul Nadinei Nedelea. Cum zilelea acestea este comemorat POETUL, cred ca este interesant sa va propun spre lectura un material scris de Nadina. Am recitit protestul ei fata de mitici si mitocanii care au adus Miorita in situatia actuala. Am redescoperit ceea ce astazi nu mai avem si nu ne mai caracterizeaza: ATITUDINEA. Mi-am permis sa readuc in atentia celor care mai spera ca Romania poate sa-si cistige poporul si demnitatea ceasta postare, din toamna anului 2010 a Nadinei.
V-o ofert spre lectura...

Nu-mi place sa fiu la moda. Nu imbrac culorile indicate de creatori sau promovate de trendsetteri. Nu sunt tunata si nici nu tin sa impresionez prin fizic sau cu hainele de pe mine. Cu atat mai putin m-as alatura multimii snoabe care abia AZI isi aminteste de Adrian Paunescu.
Dar nu pot sa tac. AZI nu am rabdare cu rautaciosii, cu cei ce se cred judecatori, cu cei care arunca cu pietre in Eroi, numai pentru a iesi din propria neputinta.
Calcatorilor pe cadavre, AZI nu-l mai judecati pe OMUL Adrian Paunescu, ca NU mai e.

AZI ne defaimati pe noi, cititorii lui Adrian Paunescu, pe noi cei care ne-am culcat cu volumele lui de poezii sub perna, sau daca n-am avut bani pentru carti, i-am copiat operele pe caiete dictando (vorba Adrianei Oprea) si i le-am invatat pe derost. Stiam “Oratie de nunta” dinainte sa apuc sa iubesc un barbat, fredonam “La o cana de vin” dinainte sa am prima intalnire amoroasa.
Si Doamne cat de mandra eram de Romania, cand poporul isi iubea tricolorul, cand pe vremea dictaturii comuniste, cei care stiau sa citeasca printre randuri isi reaprindeau tortele demnitatii nationale la lumina Maestrului Paunescu si a bulgarilor de energie buna, pura -folkistii Romaniei: “Daca renunti la lupta, n-ai ce sa mai astepti, nimica nu se face-n pozitie de drepti!”
Am intrat in presa pe versurile lui Adrian Paunescu si i-am promovat Cenaclul “Totusi iubirea” (la vremea aia), la radio Metronom Rm. Valcea. Am avut norocul sa lucrez in radioul lui George Chirca, fostul sunetist al Cenaclului Flacara. Am trait cumva in atmosfera Cenaclului, doar ca era imprimata pe banda. Dar George Chirca mi-a inviat momentele trecute cu povesti si tristeti din culise.
Nu am cerut sa mi-l descifreze pe Adrian Paunescu. Imi iau de la fiecare om sau intamplare din viata mea atat cat imi trebuie, sa pot merge inainte. Nu fac obsesii. Nu ma leg de lucruri, sau de oameni. Dar nici nu uit momentele care m-au ajutat sa ma inalt. Scriitura lui Adrian Paunescu mi-a folosit in urcare. Am invatat cu el sa fiu mai buna, sa-mi mangai parintii, sa-mi alint copiii, sa privesc cu drag la oamenii aflati in nevoi si sa-i ajut. Nu stiu sa trec mai departe cu indiferenta. Si nici nu vreau sa fiu un astfel de neom. Ard pentru fiecare nedreptate si ma revolt cu toata fiinta mea. Dar nu regret azi ca nu sunt o oaie din turma. Prefer sa fiu hulita, jignita, deseori invidiata si uneori iubita.
Primesti ceea ce daruiesti! Iar Adrian Paunescu ne-a daruit iubire. Asa cum a stiut el, Vulcanul, Flacara, Manipulatorul, din punctul meu de vedere MUNTELE DE ENERGIE BUNA al Romaniei.
Poate a fost prea mare pentru el insusi, poate i-a fost prea greu sa-si duca povara, dar cine are suflet, cine si-a regasit fiinta si s-a impacat cu sine, a primit de la Adrian Paunescu exact ceea ce i-a trebuit.
Maestre, te-am recitat in singuratea mea sau in fata publicului, te-am cantat in serile mele romantice sau de petrecere, am iubit si m-am despartit fredonandu-mi bucuriile sau tristetile nu pe vorbele mele, ci pe versurile tale.
Te iubesc, Poetule! Asa cum stiu eu, in tacere, dar AZI n-am mai rabdat si m-am rastit la public. Iertare voua, tuturor. Iertare mie.
E timpul sa ne ridicam!

Scrisoare catre viitorul Primar al Ramnicului...

Ma intorc aici dupa multa vreme de... "tacere".
Cei care mi-au urmarit comentariile la Radio Metronom stiu de ce am renuntat sa mai scriu aici. Acum, ca tot a inceput "curatenia de primavera" incerc sa reinod firul rupt odinioara cu aceasta scrisoare adresata viitorului Primar al Ramnicului...

Domnule viitor Primar,
Cred ca este un moment prielinc sa ne curatam si sa curatam locul de "gunoaie".
Orasul asta are nevoie de "o reforma si de o revolutie a moralitatii si a bunului simt".
Ar trebui inceput cu aparatul administrativ al Primariei, unde trebuie curatat in profunzime si ar trebui continuat cu tentaculele din toate societatile si structurile din subordinea Primariei.
Curatenie generala !!!
Apoi ar trebui cautat sa gasiti care-s prioritatile si solutiile pentru a stopa jaful din administratie.
Urmatorul pas ar fi identificarea proiectelor utile comunitatii, care trebuiesc finalizate.
Toate proiectele care sunt "generate doar pentru spagi si comisioane" trebuiesc imputate celor ce si-au batut joc de banul public.
Apoi ar trebui generata o strategie de dezvoltare pe termen mediu si lung, precum si o strategie de atragere a fondurilor europene, proiecte cu care orasul sa inceapa sa renasca.
Dar inainte de toate, in primul rind ar trebui elaborate in sistem de urgenta un program si o strategie de atragere a investitorilor, pentru infintarea de unitati de productie, care sa genereze locuri de munca si, mai tirziu, bani la bugetul Primariei.
Punctual toate acestea se pot dezvolta in idei si fapte viabile.
Altfel... ar fi trist daca am avea un al trei-lea primar arestat pentru coruptie !

mioriticul comentator se intoarce...

salutare natiune...


in curind revin cu un nou serial de comentarii...
stati p'aproape...


g.

(2) George Vergiliu Chirca

(2) George Vergiliu Chirca

"...noi suntem oameni integri, care preferă să-și tragă conducătorii la răspundere în loc să se vândă pe nimic..."

Am primit acest document de la cei care protesteaza in Piata Universitatii fata de pozitia politicianistilor vinzatori de tara, in cazul Rosia Montana. Am considerat ca este civilizat sa prezint acest material, pentru ca el trebuie sa ajunga la citi mai multi romani. Din pacate cei mai multri se lasa sau sunt manipulati de mass media centrala, minjita de cei ce stau in spatele acestei mari excrocherii. Iata protestul:

Domnilor jurnaliști, iubiți părinți, dragi bunici,

14 septembrie 2013, ora 19:24. A paisprezecea zi de protest. Suntem patru oameni în jurul unui laptop, în mansarda unui bloc cu vedere spre Piața Universității, sortând materiale informative. Au trecut două săptămâni de luptă împotriva unui sistem mediatic corupt, vândut, capabil să-și întoarcă armele împotriva poporului, prezent noapte de noapte în stradă.

Vă scriem vouă, reprezentanții presei locale, în buzunarele cărora nu au intrat teancurile de bani mânjiți cu cianură. Voi sunteți singurii care mai pot spune lucrurilor pe nume. Nu vă judecăm pentru faptul că nu ați făcut-o până acum. Suntem conștienți că de la mai bine de 100 de km distanță nu auziți cum mii de oameni strigă noapte de noapte pe străzile capitalei, înconjurați de cordoane de jandarmi, ,,Uniți, salvăm Roșia Montană’’.

Au trecut 14 zile de când ne trezim în fiecare dimineață și mergem la joburi pentru a petrece câte opt-nouă ore în birouri. Pronunțăm cuvinte ca ,,protest’’, ,,televiziune’’, ,,Roșia Montană’’ sau ,,exploatare cu cianură’’ de câteva sute de ori pe zi, așa încât colegii noștri de muncă au ajuns să fie mai mult decât informați și să ne susțină. Apoi ne întoarcem din nou în stradă, înarmați cu bidoane, alături de familia de la Universitate (pe care toate trusturile de presă contractate de Roșia Montană Gold Corporation au descris-o ca pe ,,o gașcă de hipsteri drogați’’), cu care rămânem până spre dimineață. Suntem mulți, majoritatea tineri. Scandăm sloganuri, pictăm, dansăm, zâmbim. Ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu jandarmii, în lupta pentru ocuparea carosabilului. Ei s-au obișnuit deja cu faptul că suntem pașnici, dar ăsta-i job-ul.

Muzica străzii e alta acum și nici măcar trecătorii (protestatari de ocazie) nu au o problemă cu asta. Suntem între prieteni – oameni frumoși pe care i-am cunoscut aici și pe care îi iubim pentru simplul fapt că au voci la fel de puternice ca ale noastre. Adolescenți răzvrătiți, tineri îmbrăcați colorat, activiști înnăscuți, câțiva pensionari cu spiritul forever young și mămici care își alăptează copiii în mijlocul străzii au reușit să creeze, după mai bine de 20 de ani, ideea de ÎMPREUNĂ. Așa știe o generație care a exlus televizorul din viața ei să se manifeste. Așa protestează miile de oameni care refuză să aibă habar de ce se întâmplă în lumea mondenă, la știrile de la ora cinci și în telenovelele argentiniene. Așa vrem să ne revendicăm drepturile: cu muzică și flori. Dați-ne un bulevard și vom salva România! Ieșiți în stradă și vom salva lumea, așa cum vedeam în desenele animate ,,de pe vremea noastră’’.

În două săptămâni am rupt zeci de cordoane de jandarmi. Am devenit imuni la gaze și spray-uri cu piper, la îmbrânceli cu jandarmii, la violențe, la acțiuni de intimidare, la amenzi și la amenințări. Ne-am rupt corzile vocale, am sacrificat zeci de mii de peturi, am curățat kilometri de gunoaie de pe bulevardele ocupate. Suntem mulți și suntem puternici și cei care încearcă să ne închidă gurile știu asta.

Vrem ca părinții și bunicii noștri să știe că ceea ce se întâmplă este ceva foarte important. Vreau ca mama să fie mândră că sunt în stradă, apărându-mi drepturile, nu să se roage de mine prin telefon să nu ies din casă în timpul protestelor. Vreau ca tata să știe că ceea că ceea ce mă doare nu e un punct geografic sau o fantezie ecologistă, ci faptul că oamenii pe care el i-a votat îmi râd în nas, mă sfidează și trec peste mine de parcă nu m-ar vedea, nu m-ar auzi și n-aș exista. Vreau ca bunică-mea să aibă conștiința faptului că televizorul nu e decât o armă de manipulare, că promisiunile din timpul campaniilor electorale sunt la fel de sincere ca promisiunile mele că voi mânca de trei ori pe zi și-mi voi lua pastilele de răceală (sigur că nu fac asta niciodată) și că dacă nu mă susține, șansele ca eu să-mi iau o bâtă în cap de la jandarmi, pe stradă, pentru simplul fapt că-mi exercit dreptul la viață, cresc de la o zi la alta.

Voi ați făcut o revoluție ca eu să trăiesc într-o lume mai bună. N-a fost să fie și realizați și voi asta, de fiecare dată când vă încasați salariile și pensiile mizerabile, ori de câte ori plătiți monstruasele impozite și mai ales atunci când trageți linie și rămâneți cu suta de lei pe lună, pentru mâncare. V-au luat tot și acum vor să ne vândă și țara, bucată cu bucată. Sunt în stare să ne vândă și organele și dacă nu vorbim despre asta, revoluția va fi doar o lecție din manualele de istorie mincinoase, pe care noi le-am tocit până la refuz înainte de examenul de bacalaureat, care pentru ei reprezintă de ani buni doar un mijloc de a decredibiliza opiniile generației noastre. Nu suntem o țară de dobitoci și voi știți asta, pentru că am crescut sub ochii voștri. Vrem să știți că nepoții și copii voștri au pornit deja o revoluție în Piața Universității și că ați face mai bine să vă reziliați contractele cu firmele de cablu.

Ne iubim copiii nenăscuți la fel de mult cum ne iubiți voi și vrem să le oferim posibilitatea de a bea apă de la robinet, de a învăța la biologie despre toate speciile de plante, animale și pești despre care am învățat și noi. Nu putem merge la somn cu gândul că vom fi judecați pentru că i-am lăsat pe unii să ne fure toate resursele valoroase, pentru că le-am dat voie să ne radă Carpații de pe hartă și pentru că i-am încurajat să lase dezastre în urmă. Ne este rușine cu cei care nu se revoltă împotriva hoției, abuzului, minciunii și trădării și contestăm calitatea de oameni celor care au făcut posibile toate aceste nedreptăți.

Ar trebui să știți că a ieși în stradă pentru o cauză comună nu reprezintă o încălcare a legii, ci exercitarea unui drept pe care voi l-ați câștigat. Dar ei nu-și doresc să știți de ce suntem acolo în fiecare noapte, de două săptămâni. Revoltați-vă! Dacă voi nu ați făcut o revoluție de pomană, noi de ce să le permitem să ne dea țara de pomană? Nu vor exista mii de locuri de muncă. Nu se va construi o industrie a mineritului. Nu veți vedea niciun gram din tot ce se va extrage de la Roșia Montană iar ei nici măcar nu ne vor aurul. Sunt zeci de resurse mult mai valoroase acolo. E pământul pentru care ne-au invadat toți cotropitorii de-a lungul istoriei. Am sacrificat mii de vieți pentru a-l păstra, iar aleșii noștri aproape că-l fac cadou. Dacă le vom permite asta, vor urma și altele. Închideți televizoarele și rugați-vă copiii și nepoții să ajute să vă informați din presa liberă. Informațiile reale există, chiar dacă întâmpină dificultăți în a ajunge la voi.

Vă scriem cu ochii în lacrimi deși nu apărem la televizor croșetând șosete. Nici noi nu avem locuri de muncă bine plătite. Și noi murim de foame, investim tot ce câștigăm în chirii imense, deși locuim înghesuiți în blocuri cu bulină roșie. Diferența stă în faptul că noi suntem oameni integri, care preferă să-și tragă conducătorii la răspundere în loc să se vândă pe nimic. Suntem așa pentru că așa ne-ați educat și vă mulțumim pentru asta!

Veșnică recunoștință,

Alexandra Scînteianu,

alături de Alexandra Mocanu, Bogdan Velcescu și Alexandru Lișman

Am revenit in blogareala mioritica...

Buna sa va fie ziua si inima fratilor !

M-am gindit sa mai astern p'aci, doua trei rinduri, ca-i pacat sa lasi treaba abandonata, nu?
Daca acum mai este inca moda cu Facebook, dar nu pentru multa vreme. :))))
Acolo in lumea facebook, in cele mai multe cazuri, IQ-ul este redus.
Asa ca blogareala va reveni cit de curind in actualitate pentru cei care vor sa se delimiteze de idiotii care isi pun si chilotii pe net vor parasi platforma scirbiti de josnicia comunicari, dar si pentru ca cei de la Facebook au inceput sa-i cam stoarca de banuti pe utilizatorii ce folosesc platforma de socializare amintita.
Treaba jidaneasca...
Pina reintra in actualitate blogul, vom face "incalzirea" cu cite un "eseu" despre ce si cum se mai intimpla prin Miorita, dar si in afara spatiului mioritic. Poate incercam sa gasim si ceva subiecte de interes comun si sa ne varsam off-ul scriind, ca alta metoda "democratica" nu cred ca este la indemina si in preferintele mioriticilor.
Asadar fratilor la buna revedere !

Nu uitati sa dati un semn...