Nu-mi doresc sa am un duel al "bloagelor" sau al "mirtoagelor" cu Nicolae Cristian... Nu.
Doar incercam sa nu fiu de acord cu cele afirmate de ilustrul meu prieten, ratacit undeva pe la periferia civilizatiei europene.
Este usor sa vorbesti despre obsesii, cind nimic nu te obsedeaza.
Doar simpla realitate ca :
- nu mai intilnesti o groapa in asfalt si ca drumurile sunt impecabile si intretinute,
- functionarul de la ghiseu iti mai zimbeste din cind in cind, atunci cind ai o problema,
- intr-un magazin sau intr-un restaurant nu trebuie sa astepti un veac pina vine cineva sa te intrebe de vorba,
- copiii tai invata intr-o scoala civilizata, unde profesoara nu face discutii semantice despre diferanta intre curva si tirfa,
- pina si infractorului sau borfasului i se vorbeste cu dumneavoastra,
- in mai putin de doua ore, pe o autostrada impecabila, poti ajunge in mijlocul civilizatiei
- in tara in care traiesti fiecare palma de pamint este lucrata si cultivata, nu cu gunoaie si mizerii sau ciulini,
- cit privesti cu ochii nu vezi un pet sau o hirtie aruncata pe cimp sau pe marginea soselei,
toate astea si multe altele, te fac sa vorbesti detasat de "obsesia de a fi roman".
Realitatea, din pacate, este de partea mea.
Dulcele condei si talentul incontestabil al stimabilului meu prieten te poate face sa crezi ca el ar putea avea dreptate, daca si numai daca... nu ai trai in Romania.
Acesta-i ghinionul lui...
Altfel, am mai spus-o...
Mare condei...
Pacat ca se risipeste in... nimicuri...
S'auzim de bine si Doamne'ajuta !
