Azi am asist\at la o scena incredibila, intimplare pe care am relatat-o radiofonic, azi la Comentariul Zilei, de la Radio Metronom.
Ceea ce am sa va relatez, in rindurile ce urmeaza, s-a intimplat intr-o sala de sedinte a unei instante din Pitesti, in Miorita zilelor noastre.
Telefoanele mobile suna...
Niste cucoane vorbesc ca la piata...
Completul de judecata, uneori arogant, de cele mai multe ori plictisit, asculta, fara mare atenntie ce turuie fiecare combatant al cauzelor de pe rol, ce se judeca astazi...
Un individ burtos si cu ceafa lata ( cam cum erau boii aia de secretari de partid, imbuibati si aroganti de pe vremea impuscatului ), statea la o masa in partea dreapta a salii si scria de zor, in fata unui complet de judecata preocupat de spetele zilei. Intr-o prima faza ma gindesc ca este vorba de vreun avocat care trebuie sa complecteze ceva la vreun dosar sau " sa puna niste concluzii", intr-o speta judecata.
Apoi vad ca omul isi schimba locul si se muta la alta masa, tot in fata completului, dar de data asta in stinga, fara nici o jena.
Astept sa-si puna roba ca asa cum arata acum este hidos. poate roba-l face mai suplu, mai uman.
In sala plictiseala mare.
Simteam ca ma ia somnul.
Dintr-o data tresar la auzul unei voci baritonale a individului burtos ( care-mi dau seama ca nu e avocat !) si, vrind, nevrind il ascult...
Aflu ca de fapt omul este un infractor notoriu, care a fost condamnat ( in lipsa, este adevarat, pentru ca el plecase deja in America, inainte de a primii sentinta ! ) pentru ceva fapte de coruptie sau tunuri financiare, delapidare, ceva....
Condamnarea era una subtire, de vreo... 8 ani, pentru o inginerie financiara sau pentru vreun tun administrat democratiei originale, mioritice, prin anii 2000.
De ce era ofuscat martafoiul si daduse el statul roman in judecata ?
Pentru ca la intoarcerea sa in tara ( pentru a-si cheltuii ce i-a mai ramas si, de ce nu, poate mai da probabil un tun, nu ?), la exact 8 ani ( si trei luni cit prevede la lege !), fiind sigur ca nu i se mai poate intimpla nimic, ca totul s-a prescris, omul se intoarce acasa, pe plaiurile mioritice.
Ca nu-i asa ?
Unde-i mai bine decit in tara asta ? ( pentru indivizi ca el, fireste !)
Omu' are insa ghinionul sa dea, in aeroportul Otopeni, peste niste vamesi zelosi ( care se si vedeau pe prima pagina a ziarelor si pe micul ecran, dind interviuri despre vigilenta lor si asteptind o prima grasa de la vaca de muls ( a se citi Bugetul de Stat ).
Vamesii il predara politiei de frontiera, ca pe un infractor cautat de organele si membranele pseudo-statului mioritic..
Martafoiul are parte de 8 zile de "turism tematic", prin toate aresturile politiei si penitenciarele Bucurestiului.
Astfel afla si el cam pe unde ar fi trebuit sa-si petreaca cei vreo 8 ani din viata.
Cum nu avea forme legale de "cazare", nici unii nu au vrut sa-l gazduiasca si, intr-un final a fost eliberat ( ca asa prevede la legea noastra !!!).
Acum omul s-a suparat si a dat statul roman in judecata pentru tratamente inumane si privare de libertate !
Altfel, corect gest, daca e sa citim legislatia mioritica.
Numai ca omul, la un moment dat, a mai avut o remarca care a stirnit risul general, iar eu unul, chiar am parasit sala.
Omul, plin de convingere, zice, cu o voce ferma si nevinovata :
" Eu am ales sa execut pedeapsa, in America, in libertate !"
Sa inteleg ca exista posibilitatea sa-ti alegi locul de detentie pentru "un tun" dat in Romania ?
Atunci stau si ma intreb, de ce avocatii domnului ex-primar ( pe care eu ii suspectez de complot impotriva intereselor lu' Mircia Gutau ), nu i-au inlesnit si dumnealui posibilitatea de a-si executa pedeapsa in Caraibe sau la Monaco ?
Zau asa ?
Curat murdar, mon cher !
Sa ma intorc la martafoiul "Ceafa Lata", altfel foarte bine documentat in privinta legislatiei "permisive" din
Miorita..
Omul cerea, asa cum spuneam, despagubiri statului roman, pentru exesul de zel al celor care-l privasera de libertate, cica.
Procurorul ( reprezentantul statului, pentru cei ce nu stiu inca ! ) chiar a " sustinut " cererea omului, cu amendamentul ca suma ceruta este cam mare, pentru cit a stat infractoru' "privat de libertate".
Asta a pus capac la toate.
Adica, in concuzie :
"... infractorul "Ceafa Lata" ne-a tras-o, dar nu numai odata !"
1. Excrocul a scapat basma curata, fara sa plateasca pentru fapta savirsita.
2. Prejudiciul s-a prescris odata cu prescrierea pedepsei.
3. Infractorul cere ( si va primi ! ) despagubiri pentru privare de libertate.
4. Statul ramine si cu paguba si bun de plata !
Adica, noi.
Noi contribuabilii !!!
Si ne mai miram ca visteria-i goala, ca statul nu mai are autoritate, ca-i falit si lipsit de autoritate !
STATUL SUNTEM NOI, CIND TREBUIESC ACHITATE NOTELOR DE PLATA
si
STATUL SUNT EI, CIND PRADUIESC VISTERIA SI ECONOMIA, IN ROMANIA !!!
Parol !
Domnule George Chirca,
RăspundețiȘtergereCând citesc articolele dumneavoastră m-am obişnuit să fiu atent numai la mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi. Astăzi însă trebuie să remarc şi patosul cu care vă revoltaţi împotriva unei asemenea mişelii, altminteri strigătoare la cer. Găsesc uimitor să ghicesc în spatele cuvintelor dumneavoastră un cult pentru dreptatea publică (şi probabil nu numai) şi o iubire de tip martiric pentru biaţa noastră ţară.
Când citesc sau aud astfel de cazuri, îmi vin în minte două lucruri:
1. Unde eşti tu, Ţepeş Doamne, să dai foc la puşcării...
2. Vorbele mamei mele, Dumnezeu să o aibă în dreapta sa: "Ce-i al tuturor e de fapt al nimănui şi raiul hoţilor".
Nu-i pădure fără uscături şi ţară fără escroci. Marea problemă este, cred eu, lipsa de potenţă a organismelor sociale destinate să evite apariţia şi recrudescenţa lor: organ legislativ şi aparat juridic. Cum-necum, tot la proverbul "peştele de la cap se-mpute!" ajungem.
Revin să vă îndemn să mai scrieţi, chiar dacă acest articol m-a întristat profund...
Cu stimă,
Călăuza