Am citit undeva ca "nu este bine sa te pui cu prostu', ca are mintea odihnita".
Am trecut de multe ori peste asta, convins fiind o astfel de afirmatie este doar... rautacioasa.
Dar constat ca nu este chiar asa.
Am trecut in viata asta peste multe, peste toate mitoicaniile care mi s-au dat sa le traiesc si suport, sau mi s-au intimplat si am incercat sa inteleg de unde atita prostie, mitocanie si atit de mult... jeg uman.
Asa e gena umana, mi-am zis. Asa ne-a lasat Creatorul.
Nu degeaba zicea unu'... Darwin, ca ne tragem din maimute.
Mioriticii cred ca se trag din marmosetul, sau maimuta pigmeu, specie care face parte dintre primatele relativ primitive, avand un creier mic.
Chiar daca noi avem acum cutia craniana de aproape 10 ori mai mare decit a maimutei pigmeu, marimea creierului ( la unii ), se pare ca a ramas aceiasi cu a stramosilor.
N-am inteles niciodata de ce unii dintre noi facem aceiasi gresala atunci cind ii judecam pe ceilalti semeni in functie doar de propriul comportament si propria lipsa de educatie.
Daca unii dintre noi sunt idioti, asta nu inseamna ca toti suntem idioti.
Daca unii dintre noi avem tulburari de comportament, nu inseamna ca toti trebuie sa aiba probleme similare !
Daca unii dintre noi sunt mai "usuratici", de ce trebuie sa credem ca toti cei din jur sunt la fel ?
Daca noi nu ne putem controla instinctele primare, nu inseamna ca nu sunt altii care o pot face..
Privim si judecam totul prin prisma propriei gindiri, propriului comportament, al propriilor naravuri (usuratice, de multe ori si de care se pare ca am facut dovada odata in viata), toate conform propriei gandiri, sau chiar obiceiuri.
Este bine ca sa intelegem un lucru elementar (daca ne ajuta IQ-ul, fireste !), ca nu toti indivizii sunt la fel.
Exista si exceptii, care probabil intaresc regula.
Este greu de crezut pentru un bou ca o vaca nu va da iama in papusoi, daca si el ar face-o, nu ?
Este si mai trist cind nu-ti dai seama de penibilul situatiei in care perseverezi.
Mai sunt unii ( "prosti" dar educati !), care vad lumea si viata altfel, prin prisma altor valori umane, nu neaparat numai material sau hormonal, poate chiar destul de departe de instincte primare si comportament de mitocan.
De ce trebuie sa-i bagam in aceiasi oala ?
Dar ce sa-i ceri boului, sa inteleaga asta, cind stie ca vaca lui e disperata dupa lucerna...
Credeti cumva ca devine taur ?
Nu.
Ramine un biped penibil, care nu stie sa-si recunoasca propria neputinta, in lumina propriilor gesturi si al propriului comportament, generatoare de o gindire primitiva.
Vorba lui Marcel Breslasu :
"Asa e soarta boului
Vitel adult
Sa stea la poarta noului
Nitel mai mult"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu