Europa intre ipocrizia politicienilor si dezastrul care pindeste lumea si de la est si de la vest

Europa isi joaca astazi ultima carte. De fapt joaca o fac politicienii. Ipocrizia lor imi da fiori. Ei au fost cei care au inchis ochii atunci cind bancherii pregateau "marea jupuiala", i-au incurajat si acum incearca sa ne convingha ca noi trebuie sa platim nota.
Banu e ochiu' lu' Sarsaila.
Constat cu tristete ca-s multi... multi alesi, putini dotati.
Asta in timp ce de la Obama vin cuvinte magulitoare si incurajatoare, mingiieri pe crestet si declaratii de solidaritate (destul de necredibile) iar din est, de pe pietele asiatice, vesti proaste si foarte proaste.
Moneda unica sta sa crape.
Germania si Franta se zburzuluiesc la Olanda sa nu mai puna bete-n roate integrarii Romaniei in spatiul Schengen.
Ce i-o fi apucat, asa... peste noapte sa li se faca "grije" de noi ?
Sa fie vorba de "marul otravit" ?
Sa ne gindim ca nu intimplatoare a fost vizita directorului FBI, la Bucuresti ?
De ce s-o fi indulcit tonul Washinton-ului la adresa Mioritei, asa... tam-nesam ?
In Rusia se pare ca se reinstaureaza dictatura.
China isi pregateste arsenalul militar ultramodern in ritm alert.
Iranul e pregatit sa atace Israelul.
America amplaseaza cele mai mari baze militare maritime si terestre ale sale in zona Australiei.
Toate aceste "semne" ce vor sa insemne ?
Raspunsul il vom afla curind...

Somn usor natiune...

Am primit impreuna toate vestile astea proaste despre ce se intimpla la nivelul justitiei, controlata de grupuri mafiote si oameni politici.
Nu sunt fatalist, trebuie s-o spun din capu' locului.
Sunt chiar un optimist incurabil...
Dar trebuie sa marturisesc ca vreau sa cer azil politic innt-o tara unde totusi justitia functioneaza.
Nu vreau sa incepem sa ne impacam cu gindul ca Miorita-i pierduta, dar...
Nu-i cred ca-i chip s-o mai recuperam.
Nici nu vad cum am mai putea-o face.
Hienele s-au infruptat din ea si au sfisiat-o, fiecare cit a avut chef si cum a vrut.
Daca politicianistii au fost complici, Justitia a fost oarba ?
Datoria, sau mai bine zis "vinzarea" tarii, s-a facut in priportie de 92%.
Ne-a mai ramas putina vreme ca sa mai putem spune ca suntem romani.
Tara asta frumoasa si manoasa, bogata si generoasa a fost vinduta, bucata cu bucata in astia 20 de ani.
Toti au jefuit-o, au terfelit-o si au praduit-o.
Toti astia, toate gunoaiele astea, care apar pe micul ecran si ne spun ca "le pasa" de noi si de Miorita noastra au fost partasi la JAFUL NATIONAL.
Toate lichelele astea care au reusit performanta ca in ultimii 20 de ani sa realizeze si sa puna la punct cel mai performant sistem de coruptie intilnit in toata istoria omenirii, cu complicitatea Justitiei.
Astia care au reusit sa prosteasca 23 de milioane de romani si, dupa 20 de ani, sa ne trezim ca suntem si mai prosti si mai umiliti si mai saraci decit eram in '89.
Nici raposatu' impuscat la zidul Chindiei, cel mai "diabolic" conducator din estul Europei, nu a reusit sa ne umileasca intr-un asemenea hal.
Anarhia a pus stapinire pe Miorita cu largul concurs al Justitiei.
De fapt nu mai exista Justitie, ci un oi de mascarici care judeca dupa cum le dicteaza "interesele" (pecuniare, in cele mai multe cazuri).
Nu mai avem de niciunele, nu mai exista siguranta nationala, nu mai exista institutii ale statului care sa ne protejeze pe noi cetatenii de "avarismul" si setea lor de inavutire.
Nici macar speranta ca miine poate fi mai... rau, nu putem spune ca o mai avem.
Poate ca un miine nu va mai fi !
Nu sunt cinic, ci doar realist...

Somn usor natiune,
Justitia vegheaza
Ca Vantu s-o duca mai bine !

Iluzia ca poate exista democratie

Anuntul premierului grec, cum ca planul de salvare al tarii sale "impus" de UE, va fi supus unui vot popular, adica unui referendum, imi dadea speranta ca totusi democratia inca mai are o sansa in lumea asta bolnava de "material" si ca mai exista o speranta ca in leaganul culturii si filozofiei mondiale vom redescoperii ce este de fapt democratia, in sensul in care a fost ea definita de marii invatati ai antichitatii.
Dar nu a fost sa fie asa...
DICTATURA BANCHERILOR in aceasta lume bolnava si vaduvita de adevaratele ei valori, l-a facut pe Papandreu sa se razgindeasca repede si sa renunte la cel mai de pret element al unei democratii, adica exprimarea "vointei poporului". Aceasta democratie invocata cu multa ipocrizie in ultimile decenii, mai ales de cei care astazi "iau acest privilegiu" poporului elen, a fost confiscata tocmai de EI.
Este evident ca ne-am despartit acum 20 de ani de dictatura ceausista si avem acum parte de dictatura bancherilor.
Pentru putin timp am avut iluzia ca poate exista democratie.
Acum am inteles ca m-am inselat.
Traim cele mai triste momente din viata omenirii, vremea cind valoarea suprema este BANUL si lumea este condusa de niste minti bolnave numiti bancheri si nu de oamenii politici pe care i-am investit cu votul nostru DEMOCRATIC sa ne conduca destinele.
Din pacate... acesta-i doar inceputul.

GeoTeRa, sau iluzia unei insule numita NORMALITATE

Tocmai cind uitasem ca mai am "obligatii editoriale" fata de acest fenomen numit blogareala (si destul de eclipsat in ultima vreme de "retelele de imbecilizare"), am constatat (cu surprindere !), ca avem si doua comentarii la ultima "postare".
Ciudat, nu ?
Nici macar nu era vorba de chilotii lui Bote, sau de sfircurile siliconate ale vreunei tirfe d'astea devenita mare vedeta peste noapte.
Nici macar nu imi pusesem intrebarea de ce Elodia nu a fost cautata si la Iri acasa, in jacuziul de la Izvorani.
Chiar ma gindeam ca nu mai intereseaza pe nimeni ce scriu eu aici.
De ce ar fi fost interesat, nu ?
Mioriticii au nevoie de altceva, de alte subiecte, mult mai "interesante"...
Ei, miticii mioritici sunt consumatori de can can ieftin, de birfe si mahalagism suburban, de multa demagogie ieftina, de multa prostie si minciuna, de multa umilinta, pe care o asteapta sa le fie servita zilnic. Mioriticii manifesta o "mindrie patriotica netarmurita" fata de toti cei ce-i unilesc zilnic si cei care se dovedesc "darnici cu ei" la toate chermezele electorale la care participa.
Ipocriziea, lasitatea si nihilismul sunt mult mai importante decit ... "comentariile unui mmioritic", fie ele sincere si realiste, dureros de realiste.
Am cutezat sa mai deschid blogul acesta si sa mai scriu doua rinduri, pentru ca m-a sunat TeRa. De fapt cred ca asta-i motivul...
Voia sa mai citeasca ceva...
Ce ar mai fi de spus ?
Poate doar ca... Tirolul ne asteapta.
In rest... nimic interesant.

As cam emigra, dar unde ?

De ceva vreme ma bate un gind...
Sa imi cam fac bagajele si sa plec din tarisoara asta.
Sa emigrez.
Dar unde ?
America e in pragul colapsului... Canada nu se simte nici ea mai bine.
Europa sta sa se prabuseasca sub indolenta si naivitatea politicianilor incapabili de a gasi o solutie de salvare.
Ei au fost partasi la jaful si haosul financiar generat de bancile comerciale si n-au facut nimic sa stopeze acest fenomen. Mai mult decit atit aflu ca vor sa puna tot "pagubitii", adica tot noi victimele hotiei bancherilor sa platm nota si sa "salvam" bancile comerciasle. Acum pare a fi prea tirziu... Eu chiar cred ca este foarte tirziu.
Australia-i sau Noua Zeelanda sunt cam departe si parca nu-mi vine sa plec peste sapte mari si sapte tari.
In Asia nu prea este de emigrat.
Numai daca esti vreun "urmarit general", un Popa sau...
Poate doar Japonia mi-ar satisface mofturile de "civilizatie".
In America de Sud este la fel de incert ca pe la noi.
Mai ramine ...Africa.
Nordul este cam cuprins de revolutii.
Poate in Africa de Sud sa gasesc ceva...
Ar fi o idee, ca si asa omenirea se indreapta spre primitivism, nu ?
Macar apuc un loc in fata.
Sau...
Ma mai gindesc...

Nicolaie Cristian imi scrie de la Budapesta...

Am primit acu' citeva minute un "mesaj" de la bunul meu prieten de o viata, jurnalistul Nicolae Cristian, stabilit de multa vreme la Budapesta.
Recunosc ca m-a miscat "mesajul"sau. Nu pentru ca este "laudativ", ci doar pentru ca reprezinta o recunoastere a tot ceea ce am "patimit" in acesti ultimi 20 de ani.
Daca mai exista oameni care sa priceapa demersul meu, merita sa continui, nu ?
Chiar si pentru citeva mii sau zeci de mii de romani adevarati.

"Exceptional Comentariul de azi.
Ştii că io apreciez umorul (sarcasmul) şi azi ai băgat doza necesară.
Felicitări!!!
Sunt mândru că am prieten un luptător de talia ta!
Să te ţină Dumnezeu sănătos, să te mai pot numi prieten mulţi ani şi de aici înainte !
Iar în privinţa calităţii muzicii Metronomul este BESTIAL!
Cum-necum, ştii să deosebeşti calitatea de gunoi!
Dacă ar fi să reîncep viaţa, aş ţine aproape de tine şi aş încerca să avem un trust de radio şi ziare.
Dar, cu toate că ai fost singur, Metronomul este o MARE realizare., este, aşa cum ţi-am mai spus, sensul vieţii tale.
Se spune că în umbra oamenilor puternici e greu să te afirmi.
Cu toate astea, lângă tine nu m-am simţit niciodată timorat de forţa ta, ci am perceput-o ca pe un stimul, ca pe un catalizator.
Lângă tine şi cu sprijinul forţei tale sufleteşti aş fi realizat lucruri mari în presă (radio sau ziar)...
Cred că dacă aş fi avut un frate mai mare, aş fi vrut să fie ca tine...."

Era blogurilor si blogareli a trecut. Acu'i la moda destainuirea in reteaua de socializare

Acu' ceva vreme, cind bunul meu prieten Bobita Catusanu ma indemna sa-mi fac blog, credeam ca-i un gest inutil. Credeam ca la noi "moda" blogurilor va patrunde foarte greu. Apoi am avut surpriza sa constat ca pina m-am dezmeticit eu, blogareala a devenit un lucru banal si ca acum altu-i trendul celor ce vor sa fie cool - retelele de socializare. Par chesti banale nu? Dar in spatele lor se ascunde o imensa filozofie despre cum trebuie facut ca individul sa ofere toate informatiile de care "EI" au nevoie, "de buna voie si nesiliti de nimeni". Este de fapt un alt mod de a practica "violarea intimitatii" fiecaruia dintre noi, altul de cel care se practica acum 30 de ani. Daca in urma cu 20-30 de ani metodele in munca "de informatii" erau mai rudimentare si mult mai primitive, acum totul se poate rezolva cu un simplu clik. Fiecare spune tot ceea ce vor sa afle "EI". Simplu, nu ? Cu putina stiinta despre psihologia umana si cu putin "fler", afli tot ce te intereseaza despre oricine a facut imprudenta de a folosi "instrumentele LOR". Cit de naivi am devenit si cum evolueaza lumea fratioare.... Interesant, nu ?

"...intr-o tara care-a fost, nu s-aflase cine-i prost..."

Greu la deal cu metalitati marunte. Si mai greu este sa speri la o viata mai buna si civilizata cu spinari cocosate si cu pupincuristi de serviciu, gata oricind sa-si arate "dragostea netarmurita" pentru stapinii prostimii si ai prostiei mioritice. Cum poti avea pretentia sa traiesti civilizat in tara asta cind in jurul tau sunt numai hahalere, mitocani, mitici, servili si servitori, pupioncuristi si demagogi care umplu "ghenele" si "tomberoanele" mioritice ? Cu poti spera cu optimism la ziua de miine cind astazi simti ca societatea se scufunda pe zi ce trece in hirdaul mioritic ? Greu sa fi optimist, nu ? Dar si mai greu este sa accepti starea asta... Si totusi se poate... "..si ce se mai poate cind totul se poate ? e-o stare ce nu se explica...." si asta pentru ca... "...intr-o tara care-a fost, nu s-aflase cine-i prost..." ... parerea mea.

De ce l-am iubit eu pe Adrian Paunescu

Deseori am fost întrebat de ce l-am preţuit eu atât de mult pe Adrian Paunescu. Nici nu cred că ar trebui să găsesc un raspuns la acestă întrebare. E de la sine înţeles de ce, nu ? Singurul "amănunt" ar fi doar acela că Poetul a fost un om de stânga, iar convingerile mele au fost şi rămân de dreapta. Dar nici macar asta nu m-a făcut să mă "dezic" de cel care mi-a dat şansa să mă "formez", în anii aceia, în cea mai amplă mişcare culturală şi protestatară, din sud estul Europei - Cenaclul Flacara. Iata încă un motiv care justifică gestul meu:

MARŞ DE ADIO (COLEGILOR MEI PARLAMENTARI)
AdrianPăunescu

La muncă , derbedei , că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Pizda mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi , prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România-n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
cum v-au putut părinţii voştri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă?
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
ia cereţi-vă puţintel, afară.
Decât să vă trimită ţara noastră,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară .
Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare:
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
"La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !"

Cum am petrecut ultima duminica de iulie... (I)

Dupa multi ani ( foarte multi, daca stau bine sa ma gindesc ), mi-am petrecut ultimele zile ale lui iulie, acasa, in Ramnicu natal.
Preferam sa plec departe de bilciul "oferit" cu generozitate de mai marii urbei.
Mici si bere, manele, populism, spectacole de prost gust, mitinguri electorale, betivi, idioti, incompetenti, pupincuristi, trogloditi, politicianisti demagogi, mizerie, speculanti... si toate celelalte "ingrediente", nelipsite de la asfel de evenimente in ultimii 20 de ani.
Am incercat de fiecare data sa gasesc o alta destinatie, un alt loc in care sa-mi petrec aceste ultime zilew ale lui Cuptor.
Dupa ziua radioului, ma refugiam intr-un loc civilizat, la Viena, sau la Budapesta, sau mergeam la Festivalul Medieval de la Sighisoara. Era mult mai interesant si mai... benefic pentru hrana mea spirituala decit bilciul de cea mai joasa speta care se intimpla in Ramnic.
Anul acesta, prins intr-un proiect important pentru postul de radio, a trebuit sa-mi petrec ultimul weekend al lui Iulie in urbe.
Nu intentionam sa onorez cu prezenta "manifestarile", dar doua motive m-au facut sa cutez si sa incerc sa (re)descopar oferta "culturala" a Primariei facuta platitorilor de taxe si impozite, dar mai cu seama "potentialilor aplicanti de stampila pe buletinul de vot, ca nu-i asa, mai e putin pina la alegerile locale de la anu'.
Primul, prezenta pe afis a veteranilor rock-ului romanesc, trupa Iris ( vechii mei prieteni si ai postului de radio Metronom - cel care n-a contenit sa le difuzeze muzica ) si a doua, prezenta pe acelas afis a prietenilor de la Antract, dupa lansarea minunatului hit al acestei veri - Lucid.
In rest...nimic nu-mi dadea ghes sa merg sa-mi oripilez pentru citeva ore existenta.
Dar Jr. si-a exprimat dorinta de a da totusi o raita prin zona cu pricina. Isi dorea sa-l intilneasca pe Cristi Minculescu.
L-a impresionat povestea de viata a celei mai mari voci a rock-ului romanesc.
Asa ca... am cedat "invitatiei si tentatiei" de a (re)descoperi Miorita-n stare ei pura, in toata splendoarea si autenticitatea ei.
Splaiul Independentei era ticsit de lume. Ca si parcarile. Lume pestrita. Dar si militieni la fel de pestriti. Cu cit te apropiai de Zavoi, fumul gratarelor incinse si "miresmele" de mici pe gratar iti taiau respiratia. Nu lipsea nici "marketingul". Niste banere jegoase incercau sa te convinga ca oferta-i irezistibila: "Micii mari de la Dedulesti".
Mici si bere si mitici...
Cei mai multi dintre "participanti" goleau pahar dupa pahar din berea
"Imnului" si apoi "se usurau" in vazul lumii, la doi pasi, in albia Olanestiului...

Pai daca WC-uri nu erau... oamenii trebuiau sa-si goleasca instalatia, nu?
De... militieni comunitari... nu putea fi vorba. Ei erau ocupati cu... micu' si berica, ca nu-i asa, d'aia ii platim regeste.
Lumea era puhoi numai in zona de miciureala si berici.
In rest...
Nu prea se inghesuiau sa priveasca spectacolul oferit de organizatori... pentru ca nu prea aveau ce.
Pe scena o trupa "spinoasa" incerca sa cinte ceva, dar sunetul le juca feste. Nu numai sunetul. Solistei ii cam "sarea vocea"... pe linga ton.
Lumea privea sictirita maimutareala...
Soarele incerca si el sa scapete cit mai repede, oripilat de priveliste si de atita penibil...

(Va urma...)

Miorita e frumoasa dar ii cam put picioarele

N-am mai trecut pe aici de cam multa vreme.
Asta nu inseamna ca am emigrat.
Nu inca...
Doar ca m-a apucat o lehamite de toata povestea asta a Mioritei.
Cit de frumoasa este tara asta si cit de rau ii put picioarele...
Cit de genial trebuie sa fi fost autorul baladei...
Cit de greu i-o fi fost sa nu aiba curajul s-o semneze.
Cita teama, cita ipocrizie, dar cita lasitate, prostie sau indolenta, se intimpla sa intilnim si in zilele noastre pe aceste plaiuri, parca blestemate, ale Mioritei.
Acum citeva zile m-am intors dintr-o calatorie la Viena. Minunat oras. Ori de cite ori ajung acolo "ma incarc" cu optimism si parca ma echilibrez.
Devin alt om. Savurez fiecare clipa, mai ales cind am o companie si "un motiv" special s-o fac.
Din pacate mini vacanta s-a sfirsit repede si a trebuit sa ma intorc aici, in "bezna mioritica".
M-a intimpinat de la granita "gri-ul" specific, mioritic, bezna, hitoapele, ciinii comunitari, mitocania, prostia si... cind incepeam sa "ma bucur" ca voi ajunge acasa sa ma odihnesc dupa cei mai bine de 1000 km parcursi, dupa 24 de ore de ne somn ( am avut o zi incarcata de un "miting" de afaceri in Slovacia si o vizita de citeva ore bune la Budapesta ), a trebuit sa stau doua ore si jumatate intr-o coloana interminabila, de citva kilometri, pe Valea Oltului, pentru ca... lupta electorala este in floare.
Niste haimanale, niste nemernici, niste trogloditi care au dat "clientelei de partid" o lucrare care trebuia finalizata de mult, pe defileul Oltului, pe o sosea europeana, au introdus "tema asta" in calendarul lor electoral.
Excrementele astea umane nu au nimic de a face cu soarta celor multi si napastuiti din tara asta ( chiar daca in fiecare zi mimeaza-n tot felul de emisiuni tv ca le pasa !).
Lor le pasa numai de propriile burdihane, doar de ciolan, de furaciuni si de dorinta de a ajunge cit mai repede la putere si s-au gindit sa ne scoata peri albi, sa ne umileasca, pentru a ne convinge inca odata ca ... "Traian Basescu este de vina si pentru asta !!!"
Dupa o astfel de "primire" si dupa ce mi-am dat seama ca in tara asta nu s-a intimplat nimic de cind am plecat ( cu exceptia cresterii cu 20 de bani a pretului la carburanti, chiar daca pe piata mondiala pretul titeiului a scazut !!! ), poate doar mizeria umana s-a mai... adincit...
N-am avut nici macar entuziasmul sa scriu doua cuvinte despre cel mai important eveniment al lunii ( pentru mine si cei citeva zeci de mii de ascultatori ai Metronom FM), despre ziua radioului pe care l-am fondat acum 19 ani. Trist nu ?
Ma rog Bunului Dumnezeu sa ma tina sanatos si puternic sa-mi duc la capat lucrarea si gindurile...
Ma mai bucur totusi si eu de cite ceva.
Ma bucur atunci cind se intimpla sa ma opresca pe strada cetateni simpli, ascultatori ai Metronom-ului si-mi multumesca pentru ca exista acest post de radio, Metronom FM.
Unii imi multumesc si pentru "aciditatea" comentariilor si pentru verticalitatea de care am dat dovada in toti acesti ani.
Este lucru mare sa constati ca totusi nu este in zadar ceea ce faci cu pasiune si entuziasm, cu credinta si obiectivitate, in fiecare zi.
Multumesc tuturor celor care apreciaza asta.
Dar si celor care nu o fac.
Nu poti sa le ai pe toate-n viata, nu ?
S'auzim de bine si Doamne'ajuta.

A inceput... lunga vara fierbinte...

Se anunta o vara fierbinte pe toate fronturile mioritice.
A inceput lunga vara fierbinte...
Meteorologii ne amenita cu o canicula fara precedent, Basescu cu impartirea Mioritei in regiuni (probabil mai usor de controlat), guvernul continua sa ne ameninte cu prosita de care tot da dovada de vreo 6 ani incoace, opozitia persevereaza in prostie, indolenta si ipocrizie, Isarescu continua sa ne "convinga" ca bancherii sunt victimele crizei, Voiculescu a primit "licenta" de turnator al securitatii, Antonescu indeamna la rebeliune democratica, Ponta continua cu prestatia lui infantila si incurabila.
Economia se tiraste spre faliment, ca si Miorita.
De fapt nu ne ameninta nimic.
Ce daca vom deveni colonie ?
Poate ca-i mai bine.
Atunci, probabil vom avea si noi o viata mai buna, mai civilizata si poate vom fi si noi "respectati" de catre noii stapini...
Parea mea.

In Miorita nici barza alba, nu mai este alba...

Am descoperit ca-n Miorita nici berzele nu mai sunt albe, d'apai politicianistii. Jegul s-a asternut peste toata flora si fauna mioritica.
Nici macar la Zoo nu mai gasesti o barza alba...
Uite marturia...

Asta, ca sa nu mai existe unii pupincuristi, spalatori de cadavre, profitori de joasa speta, care sa spuna ca suntem circotasi atunci cind afirmam ca jegu'mioritic nu inseamna totusi ... alb.
Parerea mea...

ROMANIA, TE CIORDESC !

In curind, aici si la Radio Metronom, cea mai mare si tare campanie, pentru recunoasterea celui mai reprezentativ brand romanesc - CIORDEALA... cu si despre tine mioriticule...

... asta daca nu ne ciordesc astia si cuvintele pina atunci...

Mai raruţ, că-i mai drăguţ...

Nu de alta, dar nu vreau să obosesc sau sa plictisesc consumatorul de texte online cu "comentariile mele", sau cu "profetiile" mele, nu ?
Asa ca, din cind in cind, am sa mai astern aici citeva din gindurile sau intrebarile mele, generate de fapte si evenimente la care ("din pacate", de cele mai multe ori si "din fericire", de prea putine ori... ) sunt contemporan si care mi-au trezit dorinta si "necesitatea" de a-mi exprima un punct de vedere.
Am avut acum citeva zile un schimb amical de opinii cu prietenul meu de'o viata, Nicolae Cristian (un talentat condei - dupa umila-mi parere), un jurnalist de succes de pe la inceputul aniilor '90, stabilit de multa vreme la Budapesta.
Tema discutiei noastre era o intrebare... banala: "Merita sa pierzi vremea cu scrisul pe bloguri ?"
Pentru ce si mai ales pentru cine trebuie sa scri pe blogul personal, m-a intrebat Nicusor.
Concluzia lui a fost ca-i o pierdere de vreme si ca moda asta cu "blogaiala" este mai degraba o refulare a celor neputiunciosi si lasi.
Concluzia mea a fost mai simpla...
Eu scriu pentru mine, pentru a ma impaca cu mine si cu constiinta mea. Pentru ca, atunci cind trebuia sa iau atitudine, nu am trecut nepasator si n-am fost ipocrit.
Asfel eu reusesc uneori sa ma eliberez de stresul cotidian,de care avem parte cu totii, tot mai mult in ultima vreme, din pacate.
Moda bogurilor oricum a cam trecut.
Blogurile mai sunt "utilizate" astazi de citiva nostalgici ai zilei de ieri si mai cu seama de politicianitii astia mioritici, disperati dupa o cosmetizare a imaginii, dar si datorita unei "impotente cronice" in a se exprima public, cu argumente si ratiune.
Acum avem un alt instrument de indobitocire si de "auto-turnatorie", promovat de toata lumea: Facebook-ul.
Toti, pe toate canalele media, in piata, la frizer, in tranvai, pe stadion, in metrou, la concert, in trafic, in parc, pe terasa, la zoo, la plaja, la buda, la scaldat, la biserica, la birt... te indeamna sa intri in marea familie a "auto-denuntatorilor" si sa-ti dai cu parerea despre "capra vecinului" sau ultimul libido, sa "urci" citeva fotografii, citeva filmulete mai "cool", sa-ti dai friu liber exprimari gindurilor, intentiilor, dar mai cu seama dorintelor, fie ele si teroriste. Daca tu nu ai "subiecte", incearca sa-l "desconspiri" pe vecin. Poate capra lui e mai "interesanta", nu ?
Dar acest act de "autodenunt" sau "turnatorie", nu-l poti face oricum.
Trebuie sa te "inscri", adica sa spui tot ce vor sa afle "ei" despre tine.
Nu-i asa ca este cool ?
Ne vedem pe facebook !
Aici, pe blog... mai rarut, ca-i mai dragut.

Neica, vin americanii !

Nu stiu altii cum sunt, dar io cind ma gindesc c-o sa beneficiez de o securitate maxima, cum n-a mai fost pe meleagurile astea de pe vremea lu' Burebista si asta datorita exclusiv grijei natarmurite pe care ne-o poarta iubitul nostru conducator, marinarul ne-pereche, spaima mogulilor, prietenul taparilor si damelor de cariera, etc... si bla, bla, bla... ma apuca un soi de... lehamite linistitoare, cum ca, in sfirsit, vin americanii neica !
O fi bine, o fi rau... om trai s'om vedea. Nu poate fi mai rau decit e acu' ma gindesc.
Poate o fi mai bine decit cu papusarii, cu arabii, cu turcii sau cu... rusii. Ma gindesc ca oricum am privi-o, mai rau nu poate fi.
Asa ca am primit cu mindrie patriotica vestea ca, aci mai jos, pe malul Oltului, vin americanii nene sa puie de o baza militara, un fel de... scut antiracheta, care cica apara intreaga Europa si... ceva din petrolul lu' Gaddafi.
Vin americanii si ne construiesc drumuri, sosele, autostrazi, spitale, ca bagabonti astia, in 20 de ani de democratie a smenului, hotiei si spagilor mioritice, n-au fost in stare sa faca nimic. Vorba lu' ficioru ala a lu' impuscatu': "Ba, voi n-o sa fiti in stare sa jugraviti macar, tot ceea ce a facut tata !". Si cam a avut dreptate...
Nu in ultimul rind, probabil, americanii ne vor invata sa fim si noi civilizati si sa traim civilizat.
Cam pe unde au fost ei, dealungul existentei bi-seculare a natiei americane, au facut "curat" si au adus "capitalismul autentic".
Au adus civilizatia si, uneori si bunastarea.
Doamne'ajuta !!!
Numa' ca avem o problema... tarimul asta-i si locuit.
Iar daca vrem sa se intimple ceva bun si pentru noi, trebuie, in primul rind, ca sa-i lase sa faca toate astea, jegurile de politicianisti mioritici si "paousarii" lor.
In rest...

În timp ce generaţia Pro stabileşte care-i talentul suprem la mioritici, Bogdan Ota uimeşte şi încâtă Norvegia pentru că "Românii au talent... dar în Norvegia" !

Episodul asta-i cu ascensiunea în finală.
Va fi Bogdan Ota cel mai talentat... norvegian ?



Nu-i aşa că norvegieni aştia e fraieri şi inculţi şi nu ştie ce să aleagă ?
...ei nu ştie bă ce e valoros, da' după blocuri suntem noi care te facem pe tine...
Parerea mea !

Mărturisire... în Săptămâna Patimilor

Marturisesc ca nu ma mai mira nimic in ultima vreme...
Nu cred ca ar mai fi ceva ce sa ma "socheze"...
Totul incepe sa devina previzibil, chiar daca-i ilogic.
Pare ciudat, nu ?
Dar e simplu.
Intuitia imi spune ca intotdeauna (sau aproape intodeauna) gestul "ilogic" este unul usor de intuit, pentru ca-i facut de indivizi cu un IQ dea dreptul mediocru, daca nu inexistent.
Asa ca mari "surprize" sau " asteptari" nu poti avea, nu ?
Totul se rezuma la citeva gesturi sau manifestari primitive, ieftune si usor de intuit.
Cred ca cel mai greu va fi sa revenim la normalitate ( daca se va mai intimpla asta intrun viitor... fie el si indepartat !).
Asa ca... urmeaza saptamana marturisirilor, a patimilor si a sperantei. Dupa Sfintele Sarbatori Pascale nadajduim ca poate, poate.... cine stie ?... Dumnezeu isi va intoarce din nou privirea inspre noi...
Poate...

Femeia mioritica si misoginismul politicianist

Nu cred ca pot fi catalogat totusi ca fiind un... misogin.
Chiar daca unele feministe nu ar fi de acord cu asta (deh, asa este cind nu te lasi... "pres", trebuie sa-ti asumi si acest "orgoliu"), nu cred in ideea egalitarismului in politica mioritica.
Nu este o idee buna.
Am sa si explic de ce cred eu asta.
Miticii mioritici din politicianismul asta ordinar, dimbovitean, nu au neaparat un IQ superior "damelor" cu veleitati politice, nu ?
S-a demonstrat asta in ultimii 20 de ani.
Exista in schimb suficiente temeri ca am putea intra iarasi intr-un nou "experiment" gen... "generatia de sacrificiu".
Eu personal m-am cam saturat de postura asta ingrata, pe care trebuie s-o accept de vreo patru decenii, incoace.
Este mai mult decit evident faptul ca in societatea mioritica nu valoarea face diferenta, nu IQ-ul iti da autoritatea si respectul de care ar trebui sa te bucuri, ci banul, cumetriile, sexul, spaga, pupincurismul si alte "calitati" d'astea.
In viata de zi cu zi, femeia trebuie sa fie egala masculului, pentru ca vrem sa credem ca tinjim sa traim intr-o lume civilizata.
Dar in politica eu cred ca trebuie sa primeze decit competenta si nu cantitatea definita de "reprezentativitate".
Si asa avem atitea nulitati, atitia idioti...
Prezenta femeii ca stimulent hormonal, in viata politica, nu cred ca ar rezolva lipsa de competenta, lipsa de IQ a celor mai multi dintre politicianisti si nici totala lipsa de performanta din politica mioritica.
Asa ca, dupa umila-mi parere nu reprezentativitatea ( sub nici o forma! ) nu poate inlocui competenta.
Parerea mea.

Care-i diferenta intre "Romanii au talent" si "Norvegia are talente"

Intre circul mioritic...



... si autentice talente mioritice, care trebuie sa-si incerce norocul si "talentul" pe alte meridiane...



Aceasta-i diferenta !!!

Un interesant si emotionant mesaj trimis din Japonia

"Sâmbătă, 19 Martie 2011

Buna, iubita mea familie si dragi prieteni,
In primul rand vreau sa va multumesc foarte mult pentru ingrijorarea voastra pentru mine. Sunt foarte emotionata. De asemenea doresc sa-mi cer scuze ca va trimit un mesaj general adresat tuturor, dar pentru moment, pare sa fie cea mai buna cale pentru ca mesajul meu sa ajunga la voi.
Aici in Sendai lucrurile par sa fi fost ireale. Dar sunt foarte binecuvantata sa am prieteni minunati care ma ajuta foarte mult. Fiindca baraca mea a devenit inca si mai vrednica de numele ei, m-am mutat acum in casa unui prieten. Impartim resursele precum apa, hrana si un incalzitor cu kerosen. Dormim aliniati intr-o camera, mancam la lumina lumanarii, impartasim povesti. Este o atmosfera calda, prietenoasa si frumoasa.
In timpul zilei, ne ajutam unul pe altul sa curatam mizeria din casele noastre. Oamenii stau in masini, uitandu-se la stiri de pe panourile de navigatie, sau se aliniaza la coada pentru a primi apa de baut atunci cand se deschide o sursa. Daca cineva are in casa apa care curge la robinet, pune semne afara, pentru ca oamenii sa vina sa-si umple canile si galetile.
De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost imbranceli la cozi. Oamenii isi lasa usa casei deschisa, pentru ca asa e mai sigur, in caz ca loveste un nou cutremur. Oamenii tot spun "Asa era pe vremuri cand toti se ajutau unii pe altii."
Cutremurele continua sa vina. Noaptea trecuta au lovit aproximativ la fiecare 15 minute. Sirenele se aud non stop si elicopterele ne trec pe deasupra capului foarte des.
Ne-a intrat apa in case timp de cateva ore asta noapte, iar acum pentru jumatate de zi. ... A venit electricitatea in dupa-amiaza asta. Gazul inca n-a venit.
Dar toate lucrurile astea depind de fiecare zona. Unii au, altii n-au gaz, apa si electricitate. Nimeni nu s-a spalat de cateva zile. Ne simtim murdari, dar acum avem griji mult mai importante decat asta. Iubesc aceasta stare de a lasa la o parte a aspectelor neesentiale. Traind in intregime la nivel de instinct, de intuitie, de grija, a ceea ce este necesar pentru supravietuire, nu doar pentru mine, ci pentru intregul grup.
Se desfasoara ciudate universuri paralele. Unele case sunt intre-o ruina completa, altele au rufe la uscat la soare!
Oamenii se aliniaza la cozi pentru mancare sau apa, iar cativa isi plimba cainele! Toate se intampla in acelasi timp.
O alta amprenta a frumusetii este in primul rand - linistea din timpul noptii. Nu se aud masini. Nimeni nu este pe strazi. Iar cerurile in timpul noptii sunt impanzite de stele. De obicei vedeam doar vreo doua, dar acum tot cerul e plin.
Muntii din Sendai sunt puternici si datorita aerului proaspat le putem vedea siluetele profilate pe cer intr-un mod magnific.
Si japonezii insisi sunt atat de minunati.Revin la baraca mea pentru a o verifica in fiecare zi, acum pentru a trimite acest e-mail din moment ce a venit electricitatea, si gasesc mancare si apa lasate la usa de la intrare. Nu am idee de la cine, dar este acolo. Batrani cu palarii verzi merg din usa in usa intreband daca toata lumea este OK. Oamenii vorbesc cu persoane complet straine intrebandu-le daca au nevoie de ajutor. Nu vad semne de teama. Resemnare, da, dar frica sau panica, nu.
Ne spun ca ne putem astepta la replici, si achiar la alte cutremure majore, timp de inca o luna sau mai mult. Si ne confruntam mereu cu zguduieli, huruituri, vibratii, zdruncinaturi. Sunt binecuvantata pentru ca traiesc intr-o parte a Sendai-ului mai ridicata, mai solida decat alte zone. Deci, deocamdata zona asta este mai bine situata decat altele. Asta noapte, sotul prietenei mele a venit de la tara, aducand apa si mancare. Binecuvantata din nou.
Cumva in acest moment realizez din experienta directa ca este vorba intr-adevar de un pas evolutionar Cosmic enorm care se produce acum peste tot in lume chiar in acest moment. Si cumva, pe masura ce traiesc experienta acestor evenimente ce se desfasoara in Japonia, imi simt inima deschizandu-se foarte larg. Fratele meu m-a intrebat daca nu ma simt ingrozitor de mica din cauza tuturor celor intamplate. Nu, nu ma simt mica. Ci mai degraba, ma simt ca o parte din ceva mult mai mare decat mine. Acest val al nasterii (peste tot in lume) este dificil, si totusi magnific.
Va multumesc din nou pentru grija si iubirea voastra pentru mine.
Va trimit inapoi multa iubire,
Cu drag,
Aiko"

Europarlamentarul Severin da dimensiunea mitocaniei politicianiste, mioritice

Ceea ce se intimpla in cazul acestui ins, europarlamentar, din gasca lu' Nastase, aparat pina mai ieri si de sefu' lui, Victoras, un individ  lipsit de elementarul bun simt si respect fata de natia asta mioritica si fata de alegatori, continua sa tina prima pagina a tuturor fluxurilor de stiri mioritice si europene.
Cit de jegos si indragostit de ciolan trebuie sa fi, sa sfidezi tot ce misca in Europa asta si asa macinata de atitea interese meschine si o inevitabila... destramare.
Este greu sa ai o Europa unita, civilizata si puternica, atita vreme cit ai astfel de parlamentari europeni.
Dar mai strigator la cer mi se pare atitudinea sfidatoare, de dragul scaunului si ciolanului, al acastui ins (care nici macar nu stie formula apei !), atunci cind toata lumea ii cere sa demisioneze si el nici nu se gindeste.
Aceasta-i dimensiunea mitocaniei politicianiste, mioritice.
Nu-i de mirare ca suntem la periferia Europei si aici vom ramine inca 500 de ani.
Din pacate....

Apocalipsa bate la usa si noi frecam telecomanda sa mai gasim un subiect de birfa mioritica

N-am mai scris nimic, cam de multa vreme, aici.
Evenimentele din ultimele zile m-au facut sa-mi calc promisiunea si sa revin cu un set de intrebari care-mi macina intelectul (si asa firav, iertata-mi fie modestia).
Vestile despre dezastrul din "tara soarelui rasare" continua sa tina prima pagina a tuturor agentiilor de stiri, a tembeliziunilor, a jurnalelor si buletinelor de stiri, din lumea civilizata.
Daca in Japonia, la nivelul de tehnologie si civilizatie la care a ajuns natiunea nipona, consecintele unui astfel de cutremur sunt dezastruoase, stau si ma intreb ce s-ar fi intimplat daca ni s-ar fi intimplat noua o astfel de intimplare nenorocita (Doamne fereste !!!) ???
Ma cutremur numai la gindul ca ni s-ar fi putut intimpla asta.
N-ar mai fi ramas piatra pe piatra...
Ar fi fost cu siguranta "o primenire de primavara", gospodareasca.
Dar la noi nimeni nu este preocupat de asta pentru ca, nu-i asa, pe toate hirdaurile de tembeliziuni, de dimineata pina noaptea tirziu, dezbatem si combatem divorturile simbolurilor nationale, Moni de Iri si Zavoranca de Pepe si viceversa.
Si nu vad de ce ar trebui sa ne intereseze altceva.
Cum am putea intimpina noi mioriticii apocalipsa daca nu am sti cui ramine motanul lui Pepe ( ca de Felix am aflat ca ramine turnator ordinar !) si ce este mai imoral, totusi :
Sa faci bai curante, in jacuzzi, cu doua rapandule blonde, sau sa faci o felatie soferului, in drum spre caminul conjugal de la Izvorani, cu gindul la Irina, nu ?
Astea-s subiectele care ar trebui sa ne dea de gindit, pentru ca de astea atirna viitorul nostru, al copiilor nostri si al copiilor, copiilor nostri, in veacul vecilor.

Sictir, pezevenghi mioritic !

Maresalul Antonescu - "...nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin "minciună", "promisiuni", "furt de urne" sau prin "sprijin ocult masonic şi iudaic"...

Cu fiecare zi care trece imi dau seama ca nimic bun nu se intimpla in jurul meu, in misterioasa si fascinanta Miorita. Aflu ca si inaintasii au fost cel putin la fel de mojici ca adunatura asta de scursuri politicianiste.
Cititi cu atentie aceasta scrisoare - document.


Ion Antonescu, "Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu" (29 octombrie 1942)

Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba.
Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră.
Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri.
Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu.
Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni.
În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară, dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!
Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari.
În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică.
Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.
Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940.
Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat,în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi:
Cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi.
Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: "incapacitate"; "tâlhărie"; "falsificări" şi "furturi de urne", în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; "demisii în alb"; "bătăi şi omoruri"; "călcarea legilor şi Constituţiei"; luări de comisioane" la toate furniturile statului; "traficările de influenţă" practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; "scandalurile cu contingentările" cu "grâul britanic"; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum "aţi profitat de ea"; risipa avutului public; "concesionările oneroase ale bunurilor statului"; "demagogie"; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor dumneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie - mari şi mici - făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului.
Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care - ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie - sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.
Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată - de totdeauna - atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi - de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă - încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.
Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră.
Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor.
Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a salva un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră.
Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi - mici şi mari - oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914-1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca o culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.
Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat.
Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin "minciună", "promisiuni", "furt de urne" sau prin "sprijin ocult masonic şi iudaic", ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se salva, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem.
Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.
Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra.
După ce am reluat Basarabia şi Bucovina, v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.
V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat.
După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi.
V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă "aranjez" cu Anglia şi cu America.
Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.
Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918.
Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii?
Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră, de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie.
Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei.
Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi "aranjaţi-vă" cu Anglia.
Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.
A mă fi "oprit la Nistru" şi a "retrage astăzi forţele din Rusia" înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic - şi aceasta este cea mai mare crimă - a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.
Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun.
Conducătorul nefericit al Franţei - şi mai nefericite de azi - a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă "Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor".
Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.
Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă "opresc la Nistru" şi nici nu pot "să retrag armata din Rusia". Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.
Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată.
Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: "Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere".
Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru "minciuni şi himere" şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.
V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare.
Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui.
V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele.
Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care - împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă - aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu - Urdăreanu - Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza.
Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie."

(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu,dos. 61/1940, f. 88-221)

Un eveniment de gala oferit de Metronom FM

Intr-o tara unde rumegusul costa mai mult decit cheresteaua, prostia domneste peste un neam de traista

Ma gindeam sa nu mai scriu nimic aici pe blog
Mi se pare inutil, chiar ridicol.
De fapt stau si ma intreb pentru ce trebuie sa-ti exprimi public toate frustrarile, trairile, experientele, sentimentele, gindurile  ?
Se poate schimba ceva sau cineva ?
Ma tem ca nu.
Este o forma de slabiciune, de neputinta de a ne rezolva toate acestea ?
Ce rol au atunci toate aceste demersuri ?
De ce simtim totusi nevoia de a ne exprima public ?
Probabil ca este greu sa raspundem logic la toate aceste intrebari.
Dar cui ii mai pasa de asta, daca traim intr-o tara in care rumegusul este mai scump decit cheresteaua, prostia este politaca de stat, indolenta este trasatura esentiala a acestui neam, iar ipocrizia nazuinta tuturor miticilor neputinciosi.
Simplu, nu ?

Povestea a inceput in strada...

Povestea tinerei frantuzoaice Isabelle Geffroy, pe care cei mai multi o cunosc sub numele ZAZ, a inceput in strada. Cred ca este interesant, pentru cei care gusta acest gen de muzica, sa urmarim traseul parcurs de ZAZ.  Din strada a ajuns pe platourile televiziunilor si in studiourile radiourilor, ca mai apoi sa ajunga sa semneze cu Sony Music, fara sa dea nici o spaga !!! Impresionant, nu ?

ZAZ... diferenta intre "buricareala si manelizarea damboviteana" si placerea de a cinta de pe malulrile Senei, pina dincolo de Rin, sau, mai scurt, iata raspunsul la intrebarea: De ce trebuie sa mai asteptam pe la portile Europei ( fie ele si muzicale ) ?

Romania, calul troian de care se teme Europa zilelor noastre ?

Se pare ca da...
Europa ne priveste acum ( dupa ce ne-a stors ca pe o lamiie in toti acesti 20 de ani si a luat cam tot ceea ce era de luat de prin tarisoara asta ), ca pe un mare si real pericol pentru securitatea si viitorul ei.
Lovita de criza, dar si de prea multa prostie, neliniste si demagogie, se pare ca Europa s-a trezit dintr-un cosmar si vrea acum sa scape cit mai repede de povara numita Romania.
Episodul cu "integrarea-n spatiul Schengen" este doar inceputul unui divort ireversibil.
Europa si-a dat seama ca nu are nici forta, nici putinta, dar nici vointa de a se extinde, in siguranta, teritorial si nici sa implementeze, prin directivele sale, un climat civilizat, spre est si ca s-a cam grabit cu largirea asta a.granitelor.
De fapt nu cred ca i-a interesat nici o clipa soarta acestui neam sau destinul nostru, ci doar a dorit sa-si extinda pietele de desfacere.
Estul Europei devenise mai mult decit atractiv pentru bancherii nesatui si pentru marile companii, care au facut, in toti acesti ani , mari profituri pe spinarea fraierilor din est.
Atunci mama asta vitrega, Europa nu s-a sesizat sa opreasca jaful si mizeria ce puneau stapinire pe Miorita.
Cu buna stiinta au lasat ca fenomenul incriminat de ei astazi, coruptia, sa se dezvolte nestingherit, pentru a avea un motiv plauzibil ca in 2013 sa ne excluda din UE.
Aceasta abordare nu scuza cu nimic "prestatia politicianistilor, vinzatori de tara si de neam".
Ei au fost marionetele intereselor oculte.
Iar acum, dupa 20 de ani, Romania este calul troian al Europei zilelor noastre ?

ZAZ... un fenomen in viata muzicala din Franta

 din

Cred ca vreau sa emigrez departe de Europa

Acum ceva mai bine de 30 de ani, imi doream sa devin european cu orice pret. Il ascultam pe Cornel Chiriac la Metronom-ul de la Europa Libera si-mi inchipuiam ca libertatea incepe de la a avea acces la muzica buna si ca asta este un ideal maret, pentru care merita sa risti sa-ti bata secu' in poarta si sa te intrebe cum stai cu iubirea fata de maretul conducator si sinistra lui sotie.
Europa Libera era un fel de tamaduire spirituala, dar si ideologica.
Uram comunismul si-mi doream sa ajung sa traiesc in capitalismul ce-mi provoca atitea iluzii cum ca exista criterii de valori, moralitate, respect si mai ales civilizatie. Mi-am propus (si promis) ca, atunci cind voi avea ocazia, sa descopar si sa ma bucur de "lumea civilizata", sa fac pasul fara remuscari. In '75, am avut prima tentativa. Am planuit cu doi prieteni din Timisoara sa incercam in vara sa ajungem la sirbi. De acolo, din orasul trandafirilor, Ceausescu parea un tiran. Sistemul lui de "slugarnicie proletara" era diabolic. Timisoara, lipsita de atitea lite si fite, era un bastion al libertatii. Mai tirziu s-a demonstrat asta. N-a fost sa fie cu evadarea mea de pe plaiurile astea, mioritice. Poate ca n-am avut curajul sa-mi risc libertatea. Nu cred ca viata era asa de importanta, atunci, doar libertatea. Numai gindul ca vei avea de a face cu monstrii militiei, si apoi cu tortionarii securitatii, te faceau sa mai amini momentul. Macar daca risti, sa ai si ceva sanse.
Nu-mi inchipuiam atunci ca toate astea sunt glumite pe linga cei douazeci de ani de dictatura ai burgheziei proletare, din ultima vreme.
Capitalismul visat in acele vremuri nu are nimic comun cu ceea ce se intimpla in acesti ultimi 20 de ani. Nici lumea nu mai este asa cum era. Nici Europa occidentala nu mai este ceea ce era. Dupa '89, am calatorit mult, slava si multumita Lui Dumnezeu. La inceput, prin '95 si mai apoi pina prin '98, Europa era acceptabila. Chiar fascinanta, uneori. Se vedea cu ochiul liber ca n-au renuntat inca la valorile spirituale si morale care i-au dus in pozitia de a fi invidiati de toti cei din est. Numai ca usor, usor, lucrurile s-au schimbat. In rau, din pacate. Extinderea asta a Europei, spre est, i-a gasit pe occidentali suficient de naivi ca sa devina victime sigure pentru esticii hamesiti si caliti in focul prostiei, mitocaniei, lipsei bunului simt si mai cu seama al lipsei de respect pentru moralitate, civilizatie si munca.
Europa a devenit mai pestrita.
Singurul ideal al vesticilor a fost sa-si deschida noi piete in est. Odata cu bumul economic al Japoniei si mai apoi cu aparitia fenomenului Made in China, marii producatori au lasat la o parte valorile morale, respectul fata de consumatori si mai apoi calitatea si au trecut la isteria profiturilor fara limite.
Anomaliile generate de aceste gesturi iresponsabile, coroborate cu legalizarea hotiei in speculatiile financiare si schimbul de respect dintre profesorii universitari si bancheri, au facut ca azi sa traim ceea ce traim.
Institutiile europene au devenit refugiul tuturor nulitatilor si nefericitilor nihilisti, obsedati de mediocritatea de care erau acuzati (pe buna dreptate, in cele mai multe cazuri!!!).
Parlamentul European este o gradina Zoo unde vietuieste o fauna de politicianisti iresponsabili, cei mai multi dintre ei si ciudati.
Totul se rezuma la interese personale sau de grup si la bani.
Europa nu mai are nimic sfint.
Asa ca... am sa emigrez...
Dupa 30 de ani de asteptare, m-a apucat o jena... ca as mai putea fi un ... european.

Ce poate face un primar cu 3,5 milioane de euro, sau cum poti sa-ti bati joc de banii europeni si banii comunitatii ?

Ma gindeam sa mai amin publicarea acestui comentariu, dar...
La inceput de an am facut o vizita statiunii Olanesti.
Voiam sa-i arat Simonei Catrina cum atata o statiune care ar fi putut fi cel putin un Karlovy Vary a Romaniei. Dar nu e sa fie...La cit i s-a dus vestea in lume, cum ca izvoarele sale, lasate de Bunul Dumnezeu ( si concesionate de lichelele politicianiste ale zilelor noastre baronilor locali - dar despre asta mai vorbim !), fac minuni, ma gindeam ca edilii care s-au succedat pe la cirma statiunii vor face un Rai pe pamant din atita bogatie cit le-a lasat Dumnezeu.
Am gasit o statiune trista, cam pustie si... lacate pe izvoare.
La izvorul 24, chiar ne-a intimpinat un anunt la fel de demagogic cam cum fac ei politica, cum ca "apa se bea numai la indicatiile medicului" si de aceea accesul este restrictionat.
Sa ma ierte Dumnezeu, dar pun si eu o intrebare...
Stramosilor nostri, de la Burebista si pina cind astia au privatizat izvoarele lasate de Dumnezeu "clientelei",  le trebuia aviz medical sa bea o gura de apa tamaduitoare ?
N-am auzit ca ar fi dat vreunul coltu' ca a baut apa de izvor, zau asa !
Dar trebuia gasita o smecherie ca "doamna de fier" sa poata jupui citeva rinduri de piei de pe fraierii care gindesc ca mai au dreptul la ceea ce ne-a lasat Dumnezeu, izvoarele tamaduitoare de la Olanesti.
Acu' ce sa ne mai vaitam ca Vila lu' ala impuscat ca un ciine la zidul Chindiei, de-i zicea Ceasca, tot din Olanesti, dupa ce au renovat-o cam cu 1,6 milioane de euro, a intrat in circuit inchis, doar pentru jupinii care l-au impuscat pe Ceausescu ca sa-i ia ei locul la dictatura si jupuiala, dar mai democratic...
Cum Olanestiul este universul jafului, de 20 de ani incoace, ce s-a gindit Primaru ? N-ar fi rau sa cheltuie si el vreo...3,5 milioane de euro, pe o investitie ( care ar fi putut aduce multi bani statiunii !!!), adica pe un fel de baza termala care e... jalnica. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe receptia complexului si au inceput sa cada peretii, sa apara igrasia, iar grupurile sanitare... jale mare ! Ca sa nu fiu acuzat ca bat cimpii, inserez si citeva imagini... elocvente, zic eu...

Din 3,5 milioane de euro, n-o fi avut domn Primar puterea sa rupa de la gura clientelei si sa dea citiva euro pe un panou de informatii, civilizat, demn de o investitie moderna (sau cel putin asa se vrea sa se stie) ? 

Nici n-au bagat mobilierul si au inceput sa cada zidurile ...

Mobilierul e la usa, zob... ca nu-i asa... mai facem un proiect si mai luam un rind, ca la crisma...

Zidul sta sa cada si... nici paznicului nu-i este prea bine....

Nu-i o pinza de Picasso si nici un ulei de Dican... Asa arata zidurile piscinei, unde nu prea poti sa respiri.

Primaru' asta generos o fi vazut verdele asta de pe pereti, sau era ocupat cu numaratul verzisorilor ?

Insalubru, e putin spus... Cine le-a dat oare aviz sanitar de functionare ?

Preturi rezon, ca si asa nu vine nimeni...