Cit de putin ii trebuie sa fie fericit

Trebuie sa va marturisesc ca de citeva zile am un prieten... patruped.
Bipezii nu mai sunt de incredere, de mult timp, in vremurile astea. Banu' si puterea (dar mai ales prostia !) le-a luat mintile.
Prietenul meu este... maidanez, dar asta nu ma deranjaza citusi de putin.
Este plina Romania de maidanezi si... de lichele, nu ?
In fiecare dimineata ma asteapta la intrarea subterana a parcarii din centrul orasului, de la mall. Latra de doua ori scurt, a salut si apoi asteapta sa vada daca fac vreun gest cum ca i-as fi adus ceva.
Ma insoteste pina parchez masina, la locul rezervat si apoi plecam alaturi unul de celalalt spre iesire.
La despartire, privirea lui blinda imi da doza de optimism de care am nevoie, pentru ca in doar citeva minute voi fi din nou" in eter" sa "comentez" ce si cum se mai intimpla prin Miorita.
In aceasta dimineata am uitat sa-i aduc,  asa cum ii promisesem ieri, un os pe masura sa.
I-am cerut scuze ca m-am grabit si am uitat sa iau "pachetelul" pentru el.
M-a privit usor trist. pe semne ca a inteles ce s-a intimplat si nu si-a schimbat obiceiul de a ma isoti pina la iesire. Ne-am despartit ca de obicei salutindu-ne.
Pe la ora prinzului am avut ocazia sa trec pe acasa si, fireste ca i-am luat "pachetelul" promis.
M-am intors spre radio si, dupa ce am parcat masina, l-am cautat sa-i dau ceea ce-i promisesem.
nu-l zarisem la locul cunoscut si nici in zona nu parea a fi. M-am gindit ca o fi plecat "ca baieti", dupa vre-o maidaneza blonda, ca e "sezonul"...
A simtit probabil ca am ajuns in zona, pentru ca in doar citeva zeci de secunde a aparut de nu stiu unde si, cu capul sus, mindru, astepta sa-i ofer ce-i promisesem.
I-am intins pachetul si tacticos, dupa ce m-a privit blind, a multumire, s-a pus pe "treaba".
Mai tirziu, la plecare, l-am zarit din masina tolanit la lumina "reflectoarelor", cu privirea limpede si fericita. L-am salutat iar el, ghiftuit, cu ochii plini de fericire, m-a salutat clipind de citeva ori, fara sa-si miste capul sa trupul. Am inteles ca era... fericit. Gestul lui nu friza nepasarea...
Atunci am realizat cit de putin ii trebuie prietenului meu sa fie fericit !