N-a fost sa fie...

Olchimul nu a reusit nici macar sa invinga ( 31 - 32 ) un Viborg care s-a dovedit a fi net superior la toate capitolele. Dar am avut si o revelatie !
Este prima data cind vad o echipa romaneasca care se bate pina-n ultima secunda a jocului.
Asta-i un mare cistig !
Nu a fost sa fie ...
Mai au multe de facut la echipa asta. Multe sunt de remediat.
De la pregatirea unei faze de atac, pina la aruncatul la poarta, la apararea in 9 m,  sau pregatirea psihica...
Nu sunt un specialist in domeniu, dar ce am vazut in seara asta... prea am luat multe goluri din 9m si parca nu am invatat nimic din meciul tur.
Acum... trebuie sa-mi dau si eu ca parerea, ca nu-i asa ? asta-i cusurul nostru !
Dar lasind gluma la o parte, nu trebuie sa fi mare specialist sa-ti dai seama ca mai e mult pina departe.
Antrenorul Voinea nu a avut antidotul impotriva jocului perfect facut de Viborg.
Teama fetelor de asi asuma de cele mai multe ori finalizarea, m-a facut sa cred ca "regulile remuneratiei si conditiile performantei" sunt depasite ( ca sa fiu elegant ! ), la clubul valcean.
Prea multa teama, prea usor se greseste, prea nimeni nu-si asuma calitatea de leader, prea multe ratari, prea fara solutii...
Viborg va fi tot timpul, de acum inainte, un cosmar pentru Oltchim.
Si asta pentru ca nu am reusit sa gasim solutii in cele doua manse ale finalei.
Galacticele noastre au avut editia acxeasta o sansa mare sa cistige Liga Campionilor.
La anu va fi foarte greu.
Dar... speranta moare ultima.
Eu multumesc sincer tuturor fetelor pentru tot ceea ce au facut pina aici si mai ales pentru putinele bucurii de care avuram  parte in ultima vreme.
Altfel...
N-a fost sa fie.