Un menestrel pentru alte vremuri...

Pe Raul Carstea l-am cunoscut acum vreo 27 de ani...
Ne-am intilnit in aceiasi echipa, a Cenaclului Flacara.

Era prin toamna anului 1982.
Flacara a fost locul unde am invatat sa pretuiesc talentele si sa dispretuiesc lichele.
Am invatat multe...
Raul era un menestrel "de perspectiva". Probabil ca educatia ( dar si timiditatea excesiva uneori !!! ), l-au facut sa ramina "in linia a doua" a folkului mioritic.
Acum probabil ca ar fi fost vremea sa fie recunoscut... ca unul dintre ultimii menestrei, cintatori "de iubire".... Sa nu credeti acum ca el este o mumie sau... varul lui Tutankamon. Nu, nicidecum.
Este acelas baiat talentat, de la Busteni ( chiar daca acum locuieste in Bucuresti), care a avut norocul sa intilneasca un alt baietel talentat ( este vorba de "jumatatea" lui de scena, Lae ), cu care a reusit sa compuna si sa cinte citeva capodopere ale folkului mioritic.

"Zadarnicie" este una dintre ele...
Destinul a fost generos cu el...
Mai intii i-a dat o voce, apoi ceva mai mult talent, apoi o fire sensibila, iar mai tirziu o sotie extraordinara. A venit mai apoi si un baiat de baiat.
Si ... lista poate continua. Sa-l tina Dumnezeu tot asa...
Ce a dat el in schimb ( impreuna cu Lae, fireste ! ), pentru vocea si talentul oferite de "divinitate" ?
Nimic, deocamdata...
Poate ca asta este marea mea nedumerire....
Altfel, daca n-as crede in steaua lui, n-as fi scris rindurile astea...
Si ca sa va conving de spusele mele, ascultati...