Cu bunavointa si sprijinul bunului meu prieten de o viata, jurnalistul Nicolae Cristian, stabilit de aproape 20 de ani la Budapesta ( caruia ii multumesc pentru traducerea acestui material ), va prezint un interesant interviu, acordat ziarului Magyar Nemzet de Primul Ministru al Ungariei, domnul Viktor Orban.
- Domnule Prim-ministru, Craciunul acesta nu a promis sa fie prea bogat pentru Ungaria, dar se pare ca agentiile de rating ne iau si putinul care ar fi putut fi pus sub pom.
- De Craciun spiridusilor buclucasi nu le dam voie sa intre în casa, asa ca azi agentiile de rating ramân la usa. În privinta aprecierii generale a activitatii lor este de altfel caracteristic cum, acum câteva zile, la stirea ca agentiile acestea se pregatesc sa degradeze mai multe tari europene, în Bruxelles purtatorul de cuvânt al Comisiei Europene nu a reactionat decât ca e vorba de o parere din multe altele.
- La începutul lui decembrie ati declarat ca pe la jumatatea lunii Ungaria va fi supusa unui nou atac. V-ati gândit cumva tocmai la aceasta a doua degradare?
- Da, alaturi de alte câteva miscari. Tocmai în acele zile începuse degradarea mai multor tari europene, era evident ca vor da si peste Ungaria. Trebuie însa sa stim ca necazurile ni se datoreaza noua însine. Tot ce se întâmpla ne-a fost adus pe cap de guvernarea socialista, prin acumularea fara nici o masura a datoriei de stat. Cine nu are datorii poate în parte evita aceste atacuri, fie le poate para cu usurinta.
- Toate tarile din Europa au datorii.
- Într-adevar, majoritatea au datorii, dar sunt si exceptii fortifiante, aici, în zona noastra. Polonia, Cehia si Slovacia sunt într-o pozitie mult mai buna decât noi. Exista tari care au respectat regulile rationalitatii, unde politicienii nu au considerat ca politica economica poate fi amestecata cu politica de partid si nu au vrut sa-si fericeasca popoarele din credite.
- Într-adevar, dupa victoria din alegeri ati proclamat lupta împotriva datoriei de stat. Însa acum datoria de stat a Ungariei este mai mare decât oricând.
- Si totusi continuam o politica puternica de reducere a datoriei. Fara aceasta, datoria de stat a Ungariei ar fi în jurul a nouazeci la suta. Acum este undeva în zona de sub optzeci la suta. Problema este însa ca datorita crizei care afecteaza întreaga Europa cursul forintului a scazut, si asta conduce la cresterea datoriei. Însa lupta împotriva datoriilor trebuie continuata si în timpul cursurilor de schimb nefavorabile. Va avea însa rezultate vizibile si sesizabile, deoarece daca criza slabeste si forintul îsi revine, va scadea si nivelul datoriilor.
- Cazul Ungariei este totusi unic, chiar si printre tarile cu datorii. Asta deoarece pe plan international imaginea noastra este deosebit de negativa.
- Ziaristii din strainatate au dreptate în câteva probleme, dar în cele mai multe cazuri afirma lucruri neadevarate. Totusi, aceste stiri exista si trebuie sa tinem cont de ele.
- În ce au dreptate?
- De exemplu, când spun ca procesul legislativ al Ungariei este excesiv de rapid si greu de urmarit. Sau când spun ca în Ungaria nu e vorba de o simpla guvernare, ci are loc o schimbare de regim. Ei spun toate astea în mod dezaprobator, dar cred ca noi ar trebui sa le consideram mai degraba laude. De altfel, noi, maghiarii, persistam de o suta de ani în nereusita de a ne prezenta Europei Occidentale virtutile noastre. Nu numai fiindca acolo sunt rezervati în ceea ce ne priveste, ci si fiindca pe noi genul asta nu ne prinde.
- Chiar asa sa nu ne prinda? Stirile referitoare la noi oglindesc în cel mai bun caz lipsa de întelegere, sau mai degraba adversitate.
- Nu merita sa ne lamentam. Sotia mea obisnuia sa spuna: cine s-a bagat cal, sa traga! Fara îndoiala, pentru straini imaginea noastra se compune cu dificultate. În Ungaria are loc încheierea erei post-comuniste. Iar postcomunismul nu este pur si simplu doar perioada de dupa comunism, ci o era, un sistem, cu elemente care pot fi bine conturate. Unul din aceste elemente este lipsa unei constitutii noi a tarii respective, care astfel încearca sa manevreze cu cea veche. Este caracteristic faptul ca noile partide civile nu pot constitui structuri stabile, nu pot prezenta o alternativa reala la guvernare. În viata economica, desi pe hârtie exista reguli privind competitivitatea, în realitate peste tot domina monopolurile, grupurile de interese si cartelurile bazate pe vechile sisteme de relatii. Exista tari unde aceasta era a fost încheiata repede, de exemplu în Cehia a durat cinci ani iar în Polonia a durat cincisprezece ani. Pentru aceasta lupta Ungaria a risipit douazeci de ani din viata sa. La noi abia anul trecut a început constructia democratiei de tip occidental, lipsita de tarele postcomuniste.
- Daca este asa, atunci mass-media internationala ne percepe într-adevar cu dificultate. Fiinda de fapt stirile vorbesc de cu totul altceva. Spun ca suntem lipsiti de credibilitate, si guvernul si dumneavoastra personal, si ca politica noastra economica este pe de o parte sortita esecului, iar pe alta parte nu doar ca este neortodoxa, ci nici macar nu face parte din statul de drept.
- Politica economica pe care o reprezinta guvernul si majoritatea parlamentara de doua treimi din spatele acestuia are ca element central repartitia sarcinilor. În ultimii douazeci de ani cetateanul maghiar nu a avut parte de asa ceva. Politica economica socialista bazata pe masuri restrictive a însemnat ca în timp ce din când în când mai luau câte ceva de la oameni, centrele de profit care acumulau venituri extraordinare nu participau la sarcinile publice în raport cu veniturile lor. Noi am declarat ca aici vom aduce schimbari, si asa am si facut. În timp de trei ani de zile, prin impozitele impuse bancilor si a impozitelor de criza am atras în sarcinile publice, dincolo de impozitul obisnuit al celor implicati, alte 1080 miliarde de forinti. Acest lucru este fara precedent în istoria Ungariei, fara precedent în Europa, si nu e deci de mirare ca sunt fara precedent si reactiile contra. Situatia este asemanatoare si în privinta amortismentelor finale [plata într-o suma a datoriei în devize fata de banci, înainte de termen, la un curs mediu prestabilit de guvern – n.t.] si a pachetelor de salvare a datornicilor cu credite în deviza. Astfel, bancile n-au mai putut baga în buzunare mai multe sute de miliarde de forinti, si acesta a fost pretul cu care am putut elibera din sclavia datornicilor o mare parte din cei care aveau credite în devize. Nici un om cu mintea întreaga nu putea sa creada ca cercurile financiare din strainatate interesate ne vor multumi pentru aceste masuri si în tarile lor vor sugera ziaristilor ce politica economica grozava si dreapta duce Ungaria. Trebuie sa fim constienti ca daca dorim sa construim un sistem drept, atunci cei care sunt interesati în sustinerea sistemului nedrept anterior, se vor opune. Acest lucru a fost evident de la început. Însa nu a fost evident, si este pentru mine un lucru trist, ca opozitia din Ungaria s-a întors împotriva intereselor oamenilor si functioneaza ca voce maghiara a fortelor financiare straine. Un alt scop important al guvernului, deoarece este o problema vitala pentru Ungaria, este întarirea clasei mijlocii, a familiilor care cresc copii si nepoti si lucreaza, clasa mijlocie a carei munca duce înainte tara. Este regretabil ca în tara noastra aceasta politica economica este considerata drept abordare inovativa.
- Oricum am numi politica economica a guvernului, masura principala a politicii guvernamentale este succesul. Iar economia ungara creste doar în masura minima si poate la anul nici macar atât nu mai reuseste.
- Eu as fi cel mai fericit daca succesul politicii economice a Ungariei si randamentul economiei ungare ar putea fi masurate prin producerea de cifre de crestere de la an la an mai mari. Situatia actuala însa este ca, nu numai acasa, dar în toata Europa, pastrarea nivelul de trai atins poate fi considerata în sine un rezultat însemnat. Asta este realitatea acum. Trebuie sa ramânem în picioare si sa ne pastram sansa ca dupa retragerea crizei sa putem fi o tara cu succese. Daca nu am fi luat deciziile acestea care a declansat ecouri mari si negative, atunci economia ungara ar fi deja în recesiune si am suporta toate consecintele regresului. Am putut mentine, de exemplu, valoarea reala a pensiilor, lucru care nu a reusit în numeroase tari din Europa. Daca nu am fi gasit solutii inovative în domeniul politicii economice, atunci cele 1080 de miliarde de forinti amintite ar fi trebuit sa le luam de la pensionari.
- Acest cuvânt, inovativ, suna foarte bine, însa adversarii guvernului spun ca nu e vorba de nici o inovatie, guvernul s-a uitat în jur si unde a vazut bani, i-a maturat la sine, si desi se poate ca pe termen scurt sa fi facut rost de încasari suplimentare, pe termen lung a produs daune uriase, fie prin impozitul asupra bancilor, fie prin etatizarea contributiilor existente la casele particulare de pensii.
- Fiecare saluta cu palaria ce o are. Adversarii nostri si-au petrecut ultimii douazeci de ani sub vraja politicii restrictive. Nu vad, sau nu vor sa vada, ca prin lichidarea folosirii la bursa a pensiilor am pus, o data pentru totdeauna, la adapost si am protejat pensiile. Pierderile bancilor îi dor îngrozitor, dar în interesul celor cu credite în devize, târâti în robia datornicilor, nu au facut nici un singur pas, când ar fi putut sa-l faca, ba mai mult, au contribuit puternic la formarea acestei situatii tragice. Nu vad decât ca am pus impozite speciale pentru firmele internationale, dar ca am stabilit cu multe dintre ele colaborari strategice, nu mai vad.
