Acum ceva mai bine de 30 de ani, imi doream sa devin european cu orice pret. Il ascultam pe Cornel Chiriac la Metronom-ul de la Europa Libera si-mi inchipuiam ca libertatea incepe de la a avea acces la muzica buna si ca asta este un ideal maret, pentru care merita sa risti sa-ti bata secu' in poarta si sa te intrebe cum stai cu iubirea fata de maretul conducator si sinistra lui sotie.
Europa Libera era un fel de tamaduire spirituala, dar si ideologica.
Uram comunismul si-mi doream sa ajung sa traiesc in capitalismul ce-mi provoca atitea iluzii cum ca exista criterii de valori, moralitate, respect si mai ales civilizatie. Mi-am propus (si promis) ca, atunci cind voi avea ocazia, sa descopar si sa ma bucur de "lumea civilizata", sa fac pasul fara remuscari. In '75, am avut prima tentativa. Am planuit cu doi prieteni din Timisoara sa incercam in vara sa ajungem la sirbi. De acolo, din orasul trandafirilor, Ceausescu parea un tiran. Sistemul lui de "slugarnicie proletara" era diabolic. Timisoara, lipsita de atitea lite si fite, era un bastion al libertatii. Mai tirziu s-a demonstrat asta. N-a fost sa fie cu evadarea mea de pe plaiurile astea, mioritice. Poate ca n-am avut curajul sa-mi risc libertatea. Nu cred ca viata era asa de importanta, atunci, doar libertatea. Numai gindul ca vei avea de a face cu monstrii militiei, si apoi cu tortionarii securitatii, te faceau sa mai amini momentul. Macar daca risti, sa ai si ceva sanse.
Nu-mi inchipuiam atunci ca toate astea sunt glumite pe linga cei douazeci de ani de dictatura ai burgheziei proletare, din ultima vreme.
Capitalismul visat in acele vremuri nu are nimic comun cu ceea ce se intimpla in acesti ultimi 20 de ani. Nici lumea nu mai este asa cum era. Nici Europa occidentala nu mai este ceea ce era. Dupa '89, am calatorit mult, slava si multumita Lui Dumnezeu. La inceput, prin '95 si mai apoi pina prin '98, Europa era acceptabila. Chiar fascinanta, uneori. Se vedea cu ochiul liber ca n-au renuntat inca la valorile spirituale si morale care i-au dus in pozitia de a fi invidiati de toti cei din est. Numai ca usor, usor, lucrurile s-au schimbat. In rau, din pacate. Extinderea asta a Europei, spre est, i-a gasit pe occidentali suficient de naivi ca sa devina victime sigure pentru esticii hamesiti si caliti in focul prostiei, mitocaniei, lipsei bunului simt si mai cu seama al lipsei de respect pentru moralitate, civilizatie si munca.
Europa a devenit mai pestrita.
Singurul ideal al vesticilor a fost sa-si deschida noi piete in est. Odata cu bumul economic al Japoniei si mai apoi cu aparitia fenomenului Made in China, marii producatori au lasat la o parte valorile morale, respectul fata de consumatori si mai apoi calitatea si au trecut la isteria profiturilor fara limite.
Anomaliile generate de aceste gesturi iresponsabile, coroborate cu legalizarea hotiei in speculatiile financiare si schimbul de respect dintre profesorii universitari si bancheri, au facut ca azi sa traim ceea ce traim.
Institutiile europene au devenit refugiul tuturor nulitatilor si nefericitilor nihilisti, obsedati de mediocritatea de care erau acuzati (pe buna dreptate, in cele mai multe cazuri!!!).
Parlamentul European este o gradina Zoo unde vietuieste o fauna de politicianisti iresponsabili, cei mai multi dintre ei si ciudati.
Totul se rezuma la interese personale sau de grup si la bani.
Europa nu mai are nimic sfint.
Asa ca... am sa emigrez...
Dupa 30 de ani de asteptare, m-a apucat o jena... ca as mai putea fi un ... european.
