marți, 9 noiembrie 2010

La adio, la Ateneu

N-am fost in stare sa scriu nici un rind in ultimul timp...
Nu m-am simtit in stare s-o fac.
Mizeria, oportunismul... indiferenta unora, rautatea altora, cretinismul unor pseudo-intelectuali, jegul uman ce ne inconjoara... toate mi-au secat vlaga si mi-au generat o scirba inimaginabila, ca-s contemporan ce astfel de oameni si astfel de vremuri...
Este de prisos sa va spun ce simt acum cind mi-am insotit mentorul spiritual pe ultimul drum.
Nu am vorbit sau scris niciodata nimic despre asta. Foarte rar, pentru cei ce ma cunosc, in cerc restrins si doar daca am fost provocat sa ma destainui, am recunoscut ca Poetul mi-a fost mentor.
Acum traiesc un sentiment straniu.
Mentorul meu era un personaj complex, iubit si contestat, deopotriva.
Era genial, de cele mai multe ori si usor inocent, citeodata...
Asa sunt geniile, mi-am zis.
O adevarata enciclopedie.
O biblioteca deschisa oricarui doritor de iluminare in ale istoriei  literaturii romane si universale.
Un fenomen, un clasic al poeziei.
Vorbe mari ? Nicidecum.
Sunt simple constatari...
Ne-am intrebat adesea: cine a fost acest personaj universal, numit Adrian Paunescu ?
Raspunsul nu este simplu...
Adrian Paunescu a fost scinteia care a aprins Cenaclul Flacara.
Cel care prin geniul sau a descoperit, format si a lansat mari artisti, mari jurnalisti, unii chiar oamenii.
Pentri artisti a fost Cenaclul Flacara.
Pentru jurnalisti, Revistei Flacara.
In Cenaclul Flacara mi-am format caracterul.
Acolo am invatat ce este cu adevarat performanta.
Am invatat sa-mi respect valorile nationale.
Am invatat ca a existat si un Avram Iancu si un Lucaci, care merita o doina.
Am inteles ca a existat un Radu Gyr si un Labis.
Am inteles de ce "dor de Blaga" este sinonim cu "dor de Cluj" si de ce merita sa-i aducem adinca recunostinta, dupa o jumatate de mileniu, lui Stefan Cel Mare, la Putna.
Am inteles ce inseamna sa fii un om de dreapta, chiar daca El era un om de stinga.
Am invatat ca in viata asta efemera, tot ce ramine sunt doar fapte si idei, nimic altceva.
N-am inteles insa de ce a fost atit de grabit si a trebuit sa ne intilnim asa curind pentru un  "la adio", la Ateneu...







Salvat