luni, 29 noiembrie 2010

Ce este bine s'avem pe linga casa, o blonda sau o bruneta ?

La sfirsit de saptamina, la indemnul bunului meu prieten Nicksson, dadui un ochi prin bloagele astea de "hi-life", ale unora mai literati si mai talentati scriitori de texte literare (ca in rest e plin internetul de idioti si idiotenii) si observai ca e topenie mare de sentimente.
Se consuma fratioare la sentimente...fara mila si chiar fara cusur.
Printese si printi, ingeri si demoni, hormoni si libidou (virtuali si virtuale), iubiri si drame, birfe ieftine si filozofii de duzina, obsedati si rapandule... ce mai... cred ca netu' bate filmu. Acu' nu stiu daca's si sincere vorbele astora ce incearca sa atinga soclul literatilor sau este doar o refulare cu iz hormonal. 
Aproape toate povestile (sau textele) cu pricina au multa "incarcatura"... sentimentala.
Nu mai este important daca ele sunt traite sau visate.
Nici ca s-au consumat ceva neuroni pina cind acele cuvinte sa ajunga in lumina pixelilor desktop-urilor sau laptop-urilor noastre, nu ?
Acu' ca vaz ca e la moda datu' ca parerea pe forumuri sau pe bloage, adica e vremea bagatorilor de seama si a comentariilor la subiect (chiar si fara obiect !), m-am gindit sa lansez si eu o intrebare, care ma framinta de ceva vreme:
Ce este bine s'avem pe linga casa, o blonda sau o bruneta ?
Nu de alta, dar inca n-am reusit sa dibui secretul...
Asa ca, rogu-va, astept sa ma lumineze cineva.

duminică, 28 noiembrie 2010

"Asa e soarta boului, vitel adult, sa stea la poarta noului nitel mai mult...."

Am citit undeva ca "nu este bine sa te pui cu prostu',  ca are mintea odihnita".
Am trecut de multe ori peste asta, convins fiind o astfel de afirmatie este doar... rautacioasa.
Dar constat ca nu este chiar asa.
Am trecut in viata asta peste multe, peste toate mitoicaniile care mi s-au dat sa le traiesc si suport, sau mi s-au intimplat si am incercat sa inteleg de unde atita prostie, mitocanie si atit de mult... jeg uman.
Asa e gena umana, mi-am zis. Asa ne-a lasat Creatorul.
Nu degeaba zicea unu'... Darwin, ca ne tragem din maimute.
Mioriticii cred ca se trag din marmosetul, sau maimuta pigmeu, specie care face parte dintre primatele relativ primitive, avand un creier mic.
Chiar daca noi avem acum cutia craniana de aproape 10 ori mai mare decit a maimutei pigmeu, marimea creierului ( la unii ), se pare ca a ramas aceiasi cu a stramosilor.
N-am inteles niciodata de ce unii dintre noi facem aceiasi gresala atunci cind ii judecam pe ceilalti semeni in functie doar de propriul comportament si propria lipsa de educatie.
Daca unii dintre noi sunt idioti, asta nu inseamna ca toti suntem idioti.
Daca unii dintre noi avem tulburari de comportament, nu inseamna ca toti trebuie sa aiba probleme similare !
Daca unii dintre noi sunt mai "usuratici", de ce trebuie sa credem ca toti cei din jur sunt la fel ?
Daca noi nu ne putem controla instinctele primare, nu inseamna ca nu sunt altii care o pot face..
Privim si judecam totul prin prisma propriei gindiri, propriului comportament, al propriilor naravuri (usuratice, de multe ori si de care se pare ca am facut dovada odata in viata), toate conform propriei gandiri, sau chiar obiceiuri.
Este bine ca sa intelegem un lucru elementar (daca ne ajuta IQ-ul, fireste !), ca nu toti indivizii sunt la fel.
Exista si exceptii, care probabil intaresc regula.
Este greu de crezut pentru un bou ca o vaca nu va da iama in papusoi, daca si el ar face-o, nu ?
Este si mai trist cind nu-ti dai seama de penibilul situatiei in care perseverezi.
Mai sunt unii ( "prosti" dar educati !), care vad lumea si viata altfel, prin prisma altor valori umane, nu neaparat numai material sau hormonal, poate chiar destul de departe de instincte primare si comportament de mitocan.
De ce trebuie sa-i bagam in aceiasi oala ?
Dar ce sa-i ceri boului, sa inteleaga asta, cind stie ca vaca lui e disperata dupa lucerna...
Credeti cumva ca devine taur ?
Nu.
Ramine un biped penibil, care nu stie sa-si recunoasca propria neputinta, in lumina propriilor gesturi si al propriului comportament,  generatoare de o gindire primitiva.
Vorba lui Marcel Breslasu :

"Asa e soarta boului
Vitel adult
Sa stea la poarta noului
Nitel mai mult"

vineri, 26 noiembrie 2010

Viezurica hair-stilista, brontozauru filozof si prazul oltenesc

Cica era odata, intr-o tara nu prea indepartata, intr-un loc unde chiar marele Ludwig van Beethoven isi petrecu o particica din viata-i zbuciumata, intr-o relatiune de amor didactic cu groafa lu' Anthony Baron Brunswick, o viezurica, "hair stilista", dotata (poate chiar prea dotata), care-i puse inima pe jar si gindirea pe bigudiuri, inteleptului filozof brontozaur. Cum "vecina de linga casa nu te lasa", intr-o zi cu soare, pe la amiaza, cind benzinaru veni atrofiat de miresmele lui Bahus, filozoful se hotari sa-i arate prazul viezuricii. Pentru el era o mindrie, asa cum pentru povestitor este o bucurie sa recunoasca cu mindrie patriotica, un lucru elementar : "oltean prost si rata-necata, n-o sa vezi niciodata" !
Intre ei se infiripa o amicitie rezonabila, bazata doar pe relatii socio-profesionale si respect vecinaresc. Cind benzinaru nu era acasa, brontozauru trecea strada si... ii tinea cite o lectie de filozofie viezuricii. Mai intii ii povesti de Aristotel, apoi de Socrate. Ii spuse cum Ahile, fiul zeiței marine Thetys și al muritorului Peleus - regele mirmidonilor din Fthia (sud-estul Tesaliei) și nepotul lui Zeus isi strica calciiul. Apoi cum Thetys fusese râvnită atât de Zeus cât și de Poseidon, însă cei doi au renunțat la ea în favoarea lui Peleus atunci când titanul Prometeu a profețit că ea va aduce pe lume un fiu mai puternic ca tatăl lui. Atunci Zeus a dat-o de soție lui Peleus, care a trebuit mai întâi să o învingă pe Thetys în luptă.
Apoi ii vorbi despre Nice si Lice si mai apoi de Kant, socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant.

Insa constata cu surprindere, dar si cu mindrie patriotica, ca toata filozofia-i nu statea decit in prazul oltenesc.
.

luni, 22 noiembrie 2010

Intre nihilism, onanie intelectuala si prostia mioritica

In viata asta mi-a fost dat sa intilnesc multe specimene dintre cele lasate de Dumnezeu ca fauna, in lumea asta mioritica.
Unul dintre specimenele astea, un accident genetic de altfel, se tot infoaie, sub protectia "anonimului", cu pseudo identitati infantile, cum ca l-ar deranja succesul Metronomului.
Fireste ca avem de a face cu un caz patologic, neaos mioritic, din ce in ce mai intilnit pe plaiurile astea.
Este vorba de un cretin care refuleaza fie in alcoolism, fie in onanie.
O stare n-o exclude pe cealalta, asadar poate imprumuta ambele forme de manifestare.
Mai sunt unii care se dau nihilisti, se cred salvatorii neamului, modele de moralitate, cultura si intelect, dar mai departe de coltul strazii nu stiu sa ajunga si nu-si asuma nimic in viata. Nici macar propria identitate. Astia sunt cei mai raspinditi in zilele noastre.
Nu mi-am propus sa le acord prea mult timp, asa ca sunt scurt in comentariul asta si la adresez un indemn :
Inapoi in copac nefericitilor, sau daca-i patologic, mergeti sa va consulte un psihiatru.
Pina atunci, incercati sa va tratati cu un rudotel, seara, inainte de culcare si, la nevoie, citeva socuri electrice si ceva dusuri scotiene !
Regret sincer ca nu va pot acorda mai multa atentie, pentru ca sunteti doar niste... nulitati.
Dar, din partea mea...mult sictir !

marți, 16 noiembrie 2010

Mare e gradina idioti!or mioritici !

S-a inventat un nou semn de circulatie ? Cine ne poate spune despre ce este vorba ?

Cind intilniti o asemenea situatie ce faceti, virati la dreapta ?!?


Atentie la ... elita !

luni, 15 noiembrie 2010

NASA, mioriticii si gaurile negre

Cica NASA a descoperit o gaura neagra ce este cam tinerica.
Nu are decit 30 de ani.
Ce naivi sunt...
Pai cea mai tinara gaura neagra nu e in Univers, ci aici pe Pamint, pe plaiuri mioritice.
Asta a noastra are numa' 20 de ani.
Si ce gaura neagra....
Asta a supt mii de miliarde de coco, fabrici, uzine, agricultura, banci... tot...
Nu a putut s-o controleze nimeni.
Asa ca nici aia de la NASA nu vor face mare brinza.
Parerea mea.

marți, 9 noiembrie 2010

La adio, la Ateneu

N-am fost in stare sa scriu nici un rind in ultimul timp...
Nu m-am simtit in stare s-o fac.
Mizeria, oportunismul... indiferenta unora, rautatea altora, cretinismul unor pseudo-intelectuali, jegul uman ce ne inconjoara... toate mi-au secat vlaga si mi-au generat o scirba inimaginabila, ca-s contemporan ce astfel de oameni si astfel de vremuri...
Este de prisos sa va spun ce simt acum cind mi-am insotit mentorul spiritual pe ultimul drum.
Nu am vorbit sau scris niciodata nimic despre asta. Foarte rar, pentru cei ce ma cunosc, in cerc restrins si doar daca am fost provocat sa ma destainui, am recunoscut ca Poetul mi-a fost mentor.
Acum traiesc un sentiment straniu.
Mentorul meu era un personaj complex, iubit si contestat, deopotriva.
Era genial, de cele mai multe ori si usor inocent, citeodata...
Asa sunt geniile, mi-am zis.
O adevarata enciclopedie.
O biblioteca deschisa oricarui doritor de iluminare in ale istoriei  literaturii romane si universale.
Un fenomen, un clasic al poeziei.
Vorbe mari ? Nicidecum.
Sunt simple constatari...
Ne-am intrebat adesea: cine a fost acest personaj universal, numit Adrian Paunescu ?
Raspunsul nu este simplu...
Adrian Paunescu a fost scinteia care a aprins Cenaclul Flacara.
Cel care prin geniul sau a descoperit, format si a lansat mari artisti, mari jurnalisti, unii chiar oamenii.
Pentri artisti a fost Cenaclul Flacara.
Pentru jurnalisti, Revistei Flacara.
In Cenaclul Flacara mi-am format caracterul.
Acolo am invatat ce este cu adevarat performanta.
Am invatat sa-mi respect valorile nationale.
Am invatat ca a existat si un Avram Iancu si un Lucaci, care merita o doina.
Am inteles ca a existat un Radu Gyr si un Labis.
Am inteles de ce "dor de Blaga" este sinonim cu "dor de Cluj" si de ce merita sa-i aducem adinca recunostinta, dupa o jumatate de mileniu, lui Stefan Cel Mare, la Putna.
Am inteles ce inseamna sa fii un om de dreapta, chiar daca El era un om de stinga.
Am invatat ca in viata asta efemera, tot ce ramine sunt doar fapte si idei, nimic altceva.
N-am inteles insa de ce a fost atit de grabit si a trebuit sa ne intilnim asa curind pentru un  "la adio", la Ateneu...







Salvat

luni, 1 noiembrie 2010