Cred ca nu.
Dar incerc si eu sa ma bag in seama, nu ?
Este o moda a zilelor noastre.
Apropo, mi-am scos bila, cu piatra cu tot.
A fost super...
Cool !!!!
Acum astept sa maninc o ceafa la gratar si sa beau un pahar de zaibar...
Cind ?
Nu stiu...
Poate o luna...
Poate un an...
Dar sunt optimist.
M-am nascut in Mioritra si sint contemporan cu cei mai de vaza MITICI pe care i-am zamislit mama natura pe meleagurile astea...
In rest...
duminică, 2 mai 2010
luni, 19 aprilie 2010
Uneori poti fi mindru ca esti roman, dar numai uneori...
In ultima vreme lucrurile parca s-au mai dezmortit.
Incepe parca sa simt un iz de mindrie patriotica, mindria ca sunt contemporan cu evenimente, fie ele si sportive, cum a fost cel de duminica seara, din Sala Sporturilor Traian, unde campioanele de la OLTCHIM Ramnicu Valcea s-au calificat, in premiera pentru handbalul romanesc, in finala Ligii Campionilor Europeni.
La 11.000 km, Lucian Bute l-a învins pe Edison Miranda prin K.O. tehnic în runda a treia si si-a pastrat centura IBF. Este pentru a cincea oara când campionul nostru îsi apara titlul mondial la categoria supermijlocie, versiunea IBF.
Daca in fiecare zi am avea astfel de vesti, macar cite una pe zi, cred ca Miorita ar arata altfel.
Am avut duminica si alegeri pentru fotoliul de edil sef al municipiului Ramnicu Valcea, dar vilcenii nu s-au inghesuit la vot. Un procentaj modest, chiar jenant, doar putin peste 30 %.
Asta cred ca ar trebui sa le dea de gindit politicianistilor.
Dar eu pot sa cred orice..., nu ?
Ei cred si fac tot ce le dicteaza in teresele de moment, interesele de clan sau de haita.
Citeam undeva pe un blog ( al unui ziarist mediocru pentru zilele astea ), ca presa ar fi de vina pentru tot si pentru toate relele intimplate in viata acestui oras.
M-am amuzat teribil... adica sa inteleg ca presa trebuia sa fie la fel de oarba ca Justitia ?
Poate domnia sa si cu facatorii aia de fituici la comanda, cu triaj de 200 de exemplare si inchinate, cu servilism si umilinta, in slujba infractorilor, se pot simtii cu musca pe chipiu, eu nu !
Eu cred ca mindria de a fi roman tine de constiinta, nu de interese meschine, de cele mai multe ori si ca, din pacate avem, in ultimii 20 de ani foarte putine motive sa fim mindrii... ca suntem romani.
Duminica seara, in drumul meu spre casa, pot spune, cu mina pe inima, ca am fost mindru ca sunt roman.
Saru'mina fetelor de la OLTCHIM, multumesc Lucian Bute...
Incepe parca sa simt un iz de mindrie patriotica, mindria ca sunt contemporan cu evenimente, fie ele si sportive, cum a fost cel de duminica seara, din Sala Sporturilor Traian, unde campioanele de la OLTCHIM Ramnicu Valcea s-au calificat, in premiera pentru handbalul romanesc, in finala Ligii Campionilor Europeni.
La 11.000 km, Lucian Bute l-a învins pe Edison Miranda prin K.O. tehnic în runda a treia si si-a pastrat centura IBF. Este pentru a cincea oara când campionul nostru îsi apara titlul mondial la categoria supermijlocie, versiunea IBF.
Daca in fiecare zi am avea astfel de vesti, macar cite una pe zi, cred ca Miorita ar arata altfel.
Am avut duminica si alegeri pentru fotoliul de edil sef al municipiului Ramnicu Valcea, dar vilcenii nu s-au inghesuit la vot. Un procentaj modest, chiar jenant, doar putin peste 30 %.
Asta cred ca ar trebui sa le dea de gindit politicianistilor.
Dar eu pot sa cred orice..., nu ?
Ei cred si fac tot ce le dicteaza in teresele de moment, interesele de clan sau de haita.
Citeam undeva pe un blog ( al unui ziarist mediocru pentru zilele astea ), ca presa ar fi de vina pentru tot si pentru toate relele intimplate in viata acestui oras.
M-am amuzat teribil... adica sa inteleg ca presa trebuia sa fie la fel de oarba ca Justitia ?
Poate domnia sa si cu facatorii aia de fituici la comanda, cu triaj de 200 de exemplare si inchinate, cu servilism si umilinta, in slujba infractorilor, se pot simtii cu musca pe chipiu, eu nu !
Eu cred ca mindria de a fi roman tine de constiinta, nu de interese meschine, de cele mai multe ori si ca, din pacate avem, in ultimii 20 de ani foarte putine motive sa fim mindrii... ca suntem romani.
Duminica seara, in drumul meu spre casa, pot spune, cu mina pe inima, ca am fost mindru ca sunt roman.
Saru'mina fetelor de la OLTCHIM, multumesc Lucian Bute...
vineri, 9 aprilie 2010
"ROSTUL " - un mesaj interesant, primit de la Isabela, care merita citit
"....Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.
Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat.
Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni
nu există viitor.
Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene".
La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE.
Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot
înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!
Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi
înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pepereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se
prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.
Să trăieşti..."
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.
Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat.
Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni
nu există viitor.
Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene".
La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE.
Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot
înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!
Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi
înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pepereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se
prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.
Să trăieşti..."
joi, 8 aprilie 2010
Semne de normalitate care ne pot da sperante ca in 50 de ani putem deveni un meleag european, civilizat
Semne bune primavara are ?
Asa sunt "semnele".
Justitia pare ca incepe sa "functioneze", doar la nivelul superior.
DNA-ul tot aduna la primarii corupti, la senatori mafioti, la judecatori corupti...
DICOT si FBI aduna hakerii de prin Miorita.
Spagarii sunt din ce in ce mai... vinduti.
Comisioanele zornaie din ce in ce mai putin.
Clientela politica incepe sa miriie si sa procedeze la tot mai multe "autodenunturi".
Pare ca totul ar putea intra repede intr-o normalitate pe care o asteptam de mai bine de 20 de ani....
Numai ca... Premierul Boc si Guvernul Poc nu "misca" nimic .
Aceiasi bijbiiala, acelas amatorism, aceleasi apucaturi basesciene...
Presa ramine principalul "dusman de clasa" al "ciolaniadei dimbovitene".
Dupa obiceiul mentorului spiritual al clanului pedelist, micutul Boc face poc si confisca microfoanele presei.
Presa este acuzata ( uneori pe buna dreptate !), ca este aservita intereselor de clan si de grup.
Somajul creste ( dar nu cu cei din sectorul bugetar ! ), atingind cifre alarmante.
Romania are cea mai mare datorie externa din istoria sa, fata de "grijulii" de la FMI.
Bani nu mai sunt pentru infrastructura, invatamint, sanatate...
Abia daca mai ajung pentru pensii, si salariile nesimtite ale jupinilor care ne conduc.
Fondurile europene stau neaccesate in visteria UE, in timp ce noi ne chinuim sa supravietuim de pe o zi pe alta, de la o luna la alta...
Micii intreprinzatori, cu "ajutorul"si "grija guvernantilor" au sucombat aproape toti.
Stau si ma intreb de unde vor mai colecta astia biruri, taxe si impozite, miine ?
Ce tablou... optimist...
Incepe sa "miroase" a normalitate.
Curind vom asista la marile arestari, condamnari si evadari... ( si de ce nu, gratieri !!! ).
Justitia este cea care poate da tonul sinfoniei de Primavara si in aproximativ.... 50 de ani, vom avea in sfirsit o civilizatie si la propriu, nu numai la figurat, pe meleagurile astea.
Din pacate, noi nu vom mai avea nici identitate si nici personalitate, ci vom fi doar niste simplii..."sclavi pe plantatiile lor", precum triburile de indieni din America de Nord, exterminate incet si sigur in rezervatii....
Asa sunt "semnele".
Justitia pare ca incepe sa "functioneze", doar la nivelul superior.
DNA-ul tot aduna la primarii corupti, la senatori mafioti, la judecatori corupti...
DICOT si FBI aduna hakerii de prin Miorita.
Spagarii sunt din ce in ce mai... vinduti.
Comisioanele zornaie din ce in ce mai putin.
Clientela politica incepe sa miriie si sa procedeze la tot mai multe "autodenunturi".
Pare ca totul ar putea intra repede intr-o normalitate pe care o asteptam de mai bine de 20 de ani....
Numai ca... Premierul Boc si Guvernul Poc nu "misca" nimic .
Aceiasi bijbiiala, acelas amatorism, aceleasi apucaturi basesciene...
Presa ramine principalul "dusman de clasa" al "ciolaniadei dimbovitene".
Dupa obiceiul mentorului spiritual al clanului pedelist, micutul Boc face poc si confisca microfoanele presei.
Presa este acuzata ( uneori pe buna dreptate !), ca este aservita intereselor de clan si de grup.
Somajul creste ( dar nu cu cei din sectorul bugetar ! ), atingind cifre alarmante.
Romania are cea mai mare datorie externa din istoria sa, fata de "grijulii" de la FMI.
Bani nu mai sunt pentru infrastructura, invatamint, sanatate...
Abia daca mai ajung pentru pensii, si salariile nesimtite ale jupinilor care ne conduc.
Fondurile europene stau neaccesate in visteria UE, in timp ce noi ne chinuim sa supravietuim de pe o zi pe alta, de la o luna la alta...
Micii intreprinzatori, cu "ajutorul"si "grija guvernantilor" au sucombat aproape toti.
Stau si ma intreb de unde vor mai colecta astia biruri, taxe si impozite, miine ?
Ce tablou... optimist...
Incepe sa "miroase" a normalitate.
Curind vom asista la marile arestari, condamnari si evadari... ( si de ce nu, gratieri !!! ).
Justitia este cea care poate da tonul sinfoniei de Primavara si in aproximativ.... 50 de ani, vom avea in sfirsit o civilizatie si la propriu, nu numai la figurat, pe meleagurile astea.
Din pacate, noi nu vom mai avea nici identitate si nici personalitate, ci vom fi doar niste simplii..."sclavi pe plantatiile lor", precum triburile de indieni din America de Nord, exterminate incet si sigur in rezervatii....
sâmbătă, 3 aprilie 2010
miercuri, 31 martie 2010
"NOI..." - un material interesant, primit de la profesorul Ion Soare
"... cei nascuti la inceputul anilor 50, 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie sangeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "De-a v-ati ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara, vrem ostasi", "De-a prinselea"," Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...
Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks , Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.
Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.
Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum.
Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea ????
Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei !
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! "
Avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie sangeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "De-a v-ati ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara, vrem ostasi", "De-a prinselea"," Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...
Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks , Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.
Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.
Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum.
Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea ????
Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei !
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! "
duminică, 28 martie 2010
Odata cu Floriile a venit Primavara pe plaiuri mioritice
Aceasta ar fi putut parea o afirmatie banala, pina acum citiva ani...
Acum insa pare a fii singura veste care mai poate aduce un dram de bucurie si speranta in sufletele noastre ale romanilor.
Ieri am avut parte de o intilnire placuta, cu doi buni prieteni, Manole si Floriana si cred ca am avut o revelatie...
Am inteles ca ori sfidam legile si invataturile sfinte, ori le talmacim si le interpretam gresit, de cele mai multe ori fanatic.
Si intr-un caz si in celalalt cred ca gresim si ca am pierdut intelepciunea si echilibrul pe care Dumnezeu ni le-a oferit cu generozoitate, dar de care am uitat, ispititi de "ochiul luí Sarsaila", banu'.
Astazi sunt "Floriile" si chiar daca afara ploua, simt ca a veniot Primavara si ca viata este frumoasa... cu toate ale ei...
La multi ani tuturor doamnelor, domnisoarelor si domnilor care-si sarbatoresc astazi onomastica.
Avem o revelatie ca o certitudine...
Odata cu Floriile a venit Primavara pe plaiuri mioritice !
Acum insa pare a fii singura veste care mai poate aduce un dram de bucurie si speranta in sufletele noastre ale romanilor.
Ieri am avut parte de o intilnire placuta, cu doi buni prieteni, Manole si Floriana si cred ca am avut o revelatie...
Am inteles ca ori sfidam legile si invataturile sfinte, ori le talmacim si le interpretam gresit, de cele mai multe ori fanatic.
Si intr-un caz si in celalalt cred ca gresim si ca am pierdut intelepciunea si echilibrul pe care Dumnezeu ni le-a oferit cu generozoitate, dar de care am uitat, ispititi de "ochiul luí Sarsaila", banu'.
Astazi sunt "Floriile" si chiar daca afara ploua, simt ca a veniot Primavara si ca viata este frumoasa... cu toate ale ei...
La multi ani tuturor doamnelor, domnisoarelor si domnilor care-si sarbatoresc astazi onomastica.
Avem o revelatie ca o certitudine...
Odata cu Floriile a venit Primavara pe plaiuri mioritice !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)