luni, 1 octombrie 2012

Un editorial primit de la Stuttgart si semnat Maria Diana Popescu

Am primit acum citeva minute un editorial de la Stuttgart. Imi permit sa-l postez aici, pentru ca eu cred ca merita toata atentia noastra. Iata-l.

Afară cu băncile din ţară!

Maria Diana Popescu
Duminică, 30 Septembrie 2012 21:09
Maria Diana PopescuGuvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi sîntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei, inclusiv împrumuturile F.M.I.. În loc să-i protejeze pe români de abuzurile băncilor, au mare grijă să ajungă în incapacitate de plată şi să-i execute silit. Asta este strategia lor, iar ceea ce se li se întîmplă acum românilor este de toata jena. În cei patru ani de criză n-a existat nicio iniţiativă de protejare a cetăţeanului faţă de hienele bancare, faţă de cămătarii care au cumpărat creditele restanţierilor. Românii sînt storşi pe orice cale de tot felul de taxe şi comisioane, iar B.N.R şi A.N.P.C. favorizează cele 40 de bănci prezente în România, care au făcut şi fac profituri uriaşe pe spinarea clienţilor, pe care i-a atras cu publicitate agresivă şi înşelătoare. Tot mai mulţi români disperaţi ne scriu în redacţie, acuzînd sistemul bancar, asemuindu-l cu unul mafiot, căruia i s-a facilitat un cadru legal. Dar, „cine dracu' vă credeţi voi?" a întrebat Nigel Farage în plenul Parlamentului European, adresându-se conducerii Uniunii Europene. Chiar aşa, cine se cred bancherii, recuperatorii şi guvernatorul? Pentru cei care nu ştiu sau nu-şi mai aduc aminte, prin anii 94 - 96 băncile practicau dobînzi şi de 270% la credite, dar despre acest lucru guvernatorul refuză să vorbească. Cu ce bani şi-au făcut, nu sedii, ci palate, băncile în toată ţara? Cu dobînzi ilegale, comisioane şi clauze abuzive, scrise cu litere aproape invizibile în contractele încheiate cu bieţii români. Guvernatorul tace şi emite reguli pentru băncile străine, cu împuternicire să facă orice fel de măgărie doresc la noi acasă.

Băncile din ţările civilizate practică dobînzi de cîteva procente, iar comisioanele sînt aproape simbolice. La noi, hoţia băncilor din buzunarul cetăţeanului este susţinută tacit, de cine credeţi? De B.N.R.. Furtul este o infracţiune penală şi mi se pare normal şi legal ca cel care guvernează banii furaţi de la români să fie luat la întrebări, anchetat şi obligat să înapoieze pînă la ultimul cent banii poporului. Ţara noastră a avut parte din '90 încoace de un singur băiat versat la casa de bani, care s-a jucat cu visteria ţării şi cu bruma de bani a românilor. Cele 40 de bănci - nişte rechini prădători - prezente în România, au avut mînă liberă de la guvernator şi au momit oamenii cu tot felul de oferte gen „credit doar cu buletinul", mergînd pe ideea să-l îndatoreze pe românul necăjit, ca să aibă de unde culege pe termen lung. Conform declaraţiei sale de avere, zestrea sa este modestă, pentru că valuta e la purtător. În plus, nu a precizat băncile la care şi-a depus mărunţişul. În mod sigur băncile alea nu vor da faliment. Ce poate fi mai moral decît să manevrezi cum vrei visteria, să rîzi în nas poporului şi să fii apreciat şi decorat pentru asta? Un „lup paznic" la stînă! Este voinţa puterilor mondiale, că el, doar voia lor o face. Ar cam fi vremea să facă de paza la butucii de viţă de vie de pe moşie, decît să tragă sforile valutele, funcţie de împrejurări. Măgării, nu?

Alexandra Popa, o jurnalistă aflată, probabil, sub aripa vreunei bănci încearcă să bage spaima în români cu articol: „Pierzi casa pentru o restanţă de 600 lei! O restanţă la un credit, cît de mică, poate duce automat la executarea silită". Să-ţi fie ruşine „fată-hăi"! Cămătăria bancară, căci despre asta vorbim, nu e sancţionată de statul de drept, iar bancherii fac tot ceea ce le „poftesc" buzunarele, plătind bine pe unii ziarişti care îşi ameninţă public conaţionalii. De ce acum bate vîntul prin cele mai multe dintre bănci din România? Pentru că băncile-cămătare au avut grijă să rămână fără clienţi prin raportări aberante la Biroul de Credite şi prin aceste executări abuzive, la limita legalităţii. N-am văzut un ziarist de bună credinţă, care să scrie despre modul în care băncile „ţepuiesc" clienţii. Şi că ar fi timpul să iasă afară din România. Nu. N-are voie să spună adevărul. I se pune pumnul în gură, îşi poate pierde slujba, e catalogat drept extremist, dacă se revoltă împotriva birurilor, a jafului şi nedreptăţilor. În România, toţi bancherii venetici, toţi cămătarii fură, înşeală şi mint şi iau cu japca... Ne guvernează cei care, dacă la facultate tot au fost prezenţi la cursuri doar în condică, iar diplomele lor sînt cumpărate ca în piaţă, inventează legi şi ordonanţe potrivit lăcomiei şi egoismului lor.

De la început mi s-a părut suspect faptul că toate băncile ofereau în 2005-2008, credite cu buletinul, de fapt ofereau bani virtuali. Era perioada în care criza se cocea premeditat în cuptoarele Americii, astfel ca băncile lor şi alţi cămătari fără legitimaţii să poată confisca pe mai nimic bunurile oamenilor. Cum altfel s-ar mai fi putut îmbogăţi aşa de repede şi uşor? A lua cu japca este cea mai bună afacere. Ecuaţia este simplă, iar cei inteligenţi o rezolva uşor: în toată ingineria financiară numită credit sînt colcăie următoarele personaje: cămătarii „legali", adică băncile, căpuşele sau firmele de recuperare, societăţile de asigurări, păgubitul (împrumutatul) şi, cu voia dumneavoastră, cel mai tare, guvernatorul. Odată ce împrumutatul nu-şi mai poate plăti datoriile, cămătarul îşi încasează banii de la societatea de asigurări (din acest motiv păgubitul mai plăteşte pe lînga rată o dobîndă uriaşă şi o asigurare). Ca atare, cămătarul îşi recuperează pierderea şi normal ar fi ca hoţia financiară să se termine aici; dar, în acest moment pentru cîteva firimituri, cămătarul vinde creanţa căpuşelor care, în situaţia în care semnezi hîrtiile trimise de ei, devin noii tăi creditori pe viaţă. De ce nu avem legea falimentului personal, ci doar al companiilor şi societăţilor comerciale? Guvernatorul ştie!, de aceea a recapitalizat băncile, deşi de folos ar fi românilor falimentul acestor instituţii parazitare, care practică ilegal cămătăria după sistemul mafiot. Băncile fac bani din tastatură. Lumea trebuie să priceapă, banii nu prea mai au formă fizică. Sînt doar o convenţie bazată pe profit, care se întemeiază pe un click de mouse, pentru că banii sînt virtuali de ceva timp.


Multumesc autoarei si astept si alte editoriale la fel de realiste si pertinente.
 

 
"

miercuri, 26 septembrie 2012

Oltchim la ghena Mioritei

Dupa o perioada de "chiul" ( ca ala a lu' Cacarau ), evident ca m-am hotarit sa fac si eu "act de prezenta" pe meleagurile astea si m-am gindit sa mai scriu citeva rinduri p'aici.
Dar ce as putea scrie?
Despre ce ?
Evident ceva legat de realitatea vremurilor pe care le traim, nu ?
Asa ca...
Fratilor e groasa rau cu Oltchimul.
Parca suntem o tara de oligofreni.
Ma uit la politicianistii astia cum isi bat joc de popor fara remuscari, fara mila si fara... minte.
Si-or fi pus ei vreodata intrebari la care sa gaseasca si raspunsuri ?
Ca de exemplu:
 "Ce se va intimpla cu Miorita cind vor disperea toti mioriticii contribuabili in groapa comuna a prostiei mioritice, in hirdaul asta fara de iesire?"
 sau,
"De unde se vor mai infrupta ei, nefericitii, de unde vor mai baga-n conturile personale banutii (multi si nemeritati), daca cei multi si prosti nu vor mai avea de unde sa le plateasca birurile sau vor fi cu totii oale si ulcele (cu exceptia celor mai isteti, care au si emigrat intre timp) ?"
Eu cred ca nu.
Uite ce se intimpla zilelea astea la Oltchim.
Pe cine roade gindul ca la Oltchim s-a instalat de multa vreme dezastrul social si economic si ca acesta va produce un puternic seism in Miorita ? 
Ce va genera pina la urma pseudo "privatizarea" Oltchimului ?
Intereseaza pe cineva ?
NU, nu intereseaza pe nimeni.
Guvernantii abia asteapta sa scape de povara asta pe care au jefuit-o de mai bine de 20 de ani.
Cit se mai poate... pina la capat... pina la ultimul fraier... totul trebuie stors, muls, strivit si apoi aruncat la ghena.
Nu inainte de ai prevala organele, care se mai pot vinde la bancile de organe, fireste, ca doar n-o sa lase ei o asemenea oportunitate de afacere prada viermilor.
Sinistru tablou, nu?
Dar perfect adevarat.
Din pacate.
Pe curind...

miercuri, 18 iulie 2012

Scrisoare deschisa adresata domnului Traian Basescu Presedintele Romaniei

Domnule Presedinte,

Nu pot fi alaturi de dumneavoastra la referendum pentru ca m-am simt umilit in propria-mi tara, in ultimii ani. Nu cred ca trebuie sa va explic de ce, nu? Numai portocaliii aveau dreptul la o viata decenta, asa cum in guvernarea Nastase, numai pesedistii trebuiau "sa traiasca bine".
Chiar daca v-am votat in 2004 si m-am impotrrivit suspendarii dumneavoastra in 2007, m-ati dezamagit in toti acesti opt ani de mandat.
Dar sunt alaturi de ideea de a trai intr-o  Romanie civilizata, o Romanie pentru care imi doresc sa devina europeana nu declarativ ci in esenta, de ideea unui stat de drept si mai ales de ideea unei justitii total independente.
De aceea pe 29 iulie nu voi vota.
Aceasta-i sansa dumneavoastra de a ramine Presedinte si a noastra de a nu permite instaurarea (cu complicitatea si naivitatea noastra) a dictaturii burgheziei proletare.
Pentru acest gest al meu, ca simplu cetatean, va rog ca dupa reinvestirea in fuinctiea de Presedinte, sa deveniti ceea ce nu ati fost pina acum, PRESEDINTELE TUTUROR ROMANILOR !

miercuri, 20 iunie 2012

Pesimistul, optimist incurabil

De mai bine de o luna nu am mai scris nimic aici.
Stau si ma intreb: care sa fi fost motivul ?
N-am mai avut timp ?
N-am mai avut chef ?
M-a apucat lehamitea?
Cred ca toate acestea la un loc (dar si alte motive d'astea) m-au determinat sa nici nu mai deschid aceasta pagina.
Poate ca mi-am dat seama ca este inutil sa pierd vremea cu "blogareala".
Poate ca m-am "resemnat" cu gindul ca nimic nu se poate intimpla in Miorita asta blestemata sa fie leaganul si gazda atitor idioti, lichele, servitori, pupincuristi...  Atitea vertebrate si nevertebrate, ciocoi si hahalere, curve, tirfe si fecioare resapate, mojici politicianisti si mitici electori, impostori si pseudo docti, plagiatori,fraieri si papagali, imbecili si retardati, ipocriti si nihilisti.
I-am cuprins pe toti? Daca nu, incercati sa completati lista pentru ca o puteti face fiecare dintre voi.
Unii ar spune ca sunt pesimist.
Eu spun ca sunt inca un optimist incurabil.
Dovada o aveti aici, nu ?

vineri, 18 mai 2012

Toti suntem nebuni sau nostalgici ?

Nu am fost niciodata un nostalgic.
Am gindit ca viata merge inainte si ca fiecare perioada a ei este o incercare, o provocare menita sa ne calauzeasca spre mai bine, spre evolutie.
Dupa '89, perceptia mea s-a erodat.
Am ajuns sa inteleg ca lumea e condusa de niste nebuni.
Acest lucru este impartasit in fiecare zi de tot mai multi dintre noi.
Iata un text primit de la un  ascultator al postului de radio Metronom FM care exemplifica afirmatia mea:
"Criza actuala - calul troian american in Uniunea Europeana???

In razboiul sau cu moneda euro, dolarul, inspirat de Homer, a faurit un nou cal troian: criza. O mutatie speculativa cu radacini virtuale in ,,realitati” financiar-bancare, scriptice, de creion contabilicesc.

Astazi, dolarul e mai mult decat o moneda, e brand-ul suprematiei americane in lume. Eventual copilaria crizei americane ar trebui cautata prin ruinele, inca fumegande, ale blocului comunist. Adica prin anii `80. Ceausescu, absolut paradoxal avand in vedere pregatirea sa profesionala, a intuit hibridul economico-financiar promovat astazi cu mandrie de catre chinezi. A creat o industrie - pe alocuri chiar competitiva – din nimic. Apoi, platindu-si creditul bancherului mondial, pana la ultima centima, a avut neobrazarea sa-i tranteasca usa in nas… Si natia romana s-a ales cu Marea Involutie din Decembrie `89.

Uniunea Europeana n-a inteles jocul. Desi, un exemplu ii sta la indemana. ,,Tigrii” economici ai Asiei incercasera acelasi lucru. Un pol nou de forta economica si financiara. Au esuat lamentabil. Doar ca ei au invatat din aceasta infrangere si lupta astazi de pe pozitiile razboiului de gherila. Un stranut chinezo-japonez in plamanii economiei americane si colosul mondial ar intra in coma. Numai ca un simbiont nu-si ucide gazda ospitaliera niciodata.

Uniunea Europeana va muri, asa cum de altfel a mai facut-o de-a lungul istoriei, pentru ca toti vor sa fie sefi. Stapanii acesteia n-ar trebui sa ignore o natie ce si-a coborat zeii pe Olimp, fie si numai pentru a-i tine permanent sub supraveghere. Sa fie Grecia manzul calului troian? Dar in folosul cui? ...Poate ca ar trebui intrebat si stapanul ,,leului” romanesc obligat sa danseze fals in manejul economiei romanesti. Apropo, despre ce economie vorbim? Despre cea de consum pe credit?

Romania ar trebui trimisa urgent la medic sa se trateze de ipohondrie. Ea nu are criza pentru ca nu are economie. Eventual...de prostie. Pe stoc am putea spune chiar.


Cu respect.

Cruceru Florin "

marți, 20 martie 2012

Cit de putin ii trebuie sa fie fericit

Trebuie sa va marturisesc ca de citeva zile am un prieten... patruped.
Bipezii nu mai sunt de incredere, de mult timp, in vremurile astea. Banu' si puterea (dar mai ales prostia !) le-a luat mintile.
Prietenul meu este... maidanez, dar asta nu ma deranjaza citusi de putin.
Este plina Romania de maidanezi si... de lichele, nu ?
In fiecare dimineata ma asteapta la intrarea subterana a parcarii din centrul orasului, de la mall. Latra de doua ori scurt, a salut si apoi asteapta sa vada daca fac vreun gest cum ca i-as fi adus ceva.
Ma insoteste pina parchez masina, la locul rezervat si apoi plecam alaturi unul de celalalt spre iesire.
La despartire, privirea lui blinda imi da doza de optimism de care am nevoie, pentru ca in doar citeva minute voi fi din nou" in eter" sa "comentez" ce si cum se mai intimpla prin Miorita.
In aceasta dimineata am uitat sa-i aduc,  asa cum ii promisesem ieri, un os pe masura sa.
I-am cerut scuze ca m-am grabit si am uitat sa iau "pachetelul" pentru el.
M-a privit usor trist. pe semne ca a inteles ce s-a intimplat si nu si-a schimbat obiceiul de a ma isoti pina la iesire. Ne-am despartit ca de obicei salutindu-ne.
Pe la ora prinzului am avut ocazia sa trec pe acasa si, fireste ca i-am luat "pachetelul" promis.
M-am intors spre radio si, dupa ce am parcat masina, l-am cautat sa-i dau ceea ce-i promisesem.
nu-l zarisem la locul cunoscut si nici in zona nu parea a fi. M-am gindit ca o fi plecat "ca baieti", dupa vre-o maidaneza blonda, ca e "sezonul"...
A simtit probabil ca am ajuns in zona, pentru ca in doar citeva zeci de secunde a aparut de nu stiu unde si, cu capul sus, mindru, astepta sa-i ofer ce-i promisesem.
I-am intins pachetul si tacticos, dupa ce m-a privit blind, a multumire, s-a pus pe "treaba".
Mai tirziu, la plecare, l-am zarit din masina tolanit la lumina "reflectoarelor", cu privirea limpede si fericita. L-am salutat iar el, ghiftuit, cu ochii plini de fericire, m-a salutat clipind de citeva ori, fara sa-si miste capul sa trupul. Am inteles ca era... fericit. Gestul lui nu friza nepasarea...
Atunci am realizat cit de putin ii trebuie prietenului meu sa fie fericit !