marți, 16 iunie 2009

Cetateanu' turmentat, salvat de la inec, era un pedelist


De vreo saptamina merg impreuna cu Bobita, Mihnea si Rares, la Ocne ( Ocnele Mari ), la apa sarata.
Ne-a recomandat-o cu prietenie Emil, un talentat neurochirurg, de la Spitalul Militar.
Cica-i foarte sanatoasa si te fereste de tot felul de surprize, pentru mai tirziu.
Dar nu despre asta voiam sa va povestesc, ci despre sentimentul pe care-l ai cind ai sansa unica in viata sa salvezi un elector pedelist de la inec...
Se pare ca spritul si blondele sunt "indatoriri de partid" prevazute in statutul PD-L-ului.
De citeva zile a aparut in strandul cu pricina un personaj... ca-n Caragiale, purtind cu mindrie proletara o sepcuta electorala a viitorului partid "unic". Omul, ca majoritatea membrilor ( dar mai ales a "mentorului suprem"), mare iubitor de sprit.
Ieri, dupa ce si-a administrat doza dealcol, a venit sa faca o baie, sa se mai racoreasca si sa-i mai iasa aburii de bautura din cap.
La vederea unei blonde ( cam trecuta si... pe d'asupra si vopsita ), omu' , impulsionat probabil de un instinct... primar, dar si de aburii lu' Bachus, s-a crezut Tarzan in jungla... mioritica si a luat-o la sanatoasa, inot, prin bazinul sarat. Istovit de efort, dupa numai citiva metrii, cu capul plin de bautura, electoru' pedelist isi pierde cirma si incepe sa intre in deriva, cu capul mai mult in apa decit afara... La insitentele disperate ale lu' Bobita, m-am indreptat spre "cetateanu' turmentat" si i-am dat o mina de ajutor, scotindu-l la mal ( impreuna cu un om de isprava din zona - am inteles de la frumoasa sa sotie ca se numeste Raul ! ), ajutindu-l astfel sa revina la viata, pentru ca are multa treaba la votul din toamna, nu ?
Asa s-a scris istoria unui actiuni de "sprijin", dat "involuntar" PD-L-ului si implicit domnului Presedinte.
Sper ca istoria sa nu ma pedepseasca !

2 comentarii:

  1. Acum cand toata aceasta poveste s-a incheiat cu happy end nu ne ramane decat sa radem de situatia in sine. Un biet elector asa cum l-ai descris tu cu sapca PD-L pe cap si cu o doza mare de alcool in sange ar fi vrut saracul sa faca un scuba diving in apa sarata bocna de la Ocnele Mari. 10 secunde maxim i-ar mai fi trebuit personajul in cauza pentru ca acum sa discutam de el la timpul trecut. Oricum sentimentul ca ai salvat un om de la inec nu poate fi decat unul aparte cand stii ca un om practic iti datoreaza ceea ce a mai ramas din viata lui.

    RăspundețiȘtergere
  2. Prin 1733, a aparut la Amsterdam un "tratat", cam nesemnat, dar atribuit lui Jonathan Swift, numit "Arta minciunii politice". Printre altele, se spune aici ca poporul nu are niciun drept asupra adevarului politic. Eu mai completez cu poporul are numai obligatia de a da cu votu', chiar daca asta presupune sa il aducem cu politia la urne, cum "vrea" politicienii nostri mai nou. Citind intamplarea de mai sus, mi-am dat seama ce ramane cu adevarat. Sapca, electorul, partidul, politica s-au inecat, precum minciuna politica, fapta, omul au ramas, fiindca numai acestia reprezinta adevarul. Istoria adevarata nu are voie sa te pedepseasca, pe cand istoria politica...

    RăspundețiȘtergere