Ma gindesc ca nu ar fi rau sa mai las comentariile astea despre politicianismul asta jegos, mioritic si sa vorbesc ( eventual ) si despre altceva...
De pilda, am sa incerc sa refac, din memorie, istoria Metronom-ului. Citi oare n-ar vrea sa stie cum s-a scris povestea acestui post de radio, nu ?
18 ani de viata, cu succese remarcabile de audienta in ultimii trei, patru ani, in jungla asta de societate mizerabila, spune multe despre eforturile de a ajunge la o astfel de performanta.
Asta nu inseamna ca nu voi termina serialul "Agaricii". Pina la toamna-i gata. Promit.
Trebuie sa recunosc ca mi s-a cam luat sa incerc sa-mi dau cu parerea despre mizeria asta de societate mioritica...
Intr-o tara de surzi este greu sa te faci auzit...
Apoi, de ce sa nu fiu sincer, cred ca neamul asta mioritic, isi cam merita soarta, daca nu a reusit sa se maturizeze in cei peste... 2000 de ani de existenta.
Mioriticii sunt un popor plin de contraste, la nivel comportamental si al gindirii despre viata.
Stau sa ma gindesc uneori ( incercind sa gasesc o justificare logica pentru aceasta atitudine indiferenta, a sa, detasata si deranjanta ), ca poate datorita istoriei sale tumultoase, poporul asta a invatat sa traiasca atit de umil, sa fie atit de parsiv (nu numai cu ceilalti, ci si cu el, insusi ) si atit de usor de cumparat.
A ales dezbinarea in locul unitatii, a ales vinzarea semenilor sai ( pentru a-si "cistiga" o pozitie preferentiala in fata stapinilor ), in locul sacrificiului... si lista poate continua.
Cel mai trist este ca a devenit un popor fara personalitate, ligusitor, slugarnic si ipocrit.
A ales intotdeauna altceva decit munca, ca mod de a-si cistiga existenta.
M-am intrebat de multe ori cum a ajuns neamul asta sa fie atit de lipsit de personalitate ?
Cum a ajuns sa reactioneze numai atunci cind "a fost mobilizat" din exterior ?
De unde atita prostie si atit de multa lipsa de verticalitate ?
De unde atita lasitate ?
De ce a adunat, in gena sa, aproape toata mizeria umanitatii ?
Dar la toate aceste intrebari nu cred ca voi gasi raspuns , curind.
Asa ca am sa incerc sa ma gindesc mai mult la alte lucruri, la fel de importante, dar care-mi ofera si raspunsuri.
Pentru cei care sunt interesati de istoria unui post de radio, sau cum a fost posibil sa dureze 18 ani, in zilele urmatoare vor gasi raspunsuri, aici si ascultind "comentariile" la radio.
Eu am renuntat de mult sa imi amarasc si mai mult viata comentand practic nimic despre nimic. Am hotarat sa fac politica lucrurilor frumoase pe care sunt in stare sa le fac. Fiecare dintre noi avem valori care merita cu adevarat atentie. Mi-am dedicat in intregime continutul blogului pasiunilor mele ceea ce iti recomand si tie. Efectul este benefic cu atat mai mult cu cat vorbesc despre lucruri concrete, pozitive si prin asta imi creez un scut de protectie impotriva lucrurilor negative din jurul meu. Incearca si tu si ai sa vezi ca efectul este garantat. Am uitat sa vorbim de ce facem noi bun in viata si ne amaram viata cu tot felul de prostii care ne induc senzatia ca toate actiunile noastre sunt zadarnice. Ai atat de multe lucruri pe care le poti descoperii vorbind de ceea ce poti face tu incat vei avea ce scrie cu siguranta pe blog in fiecare zi. Despre incompetenta, prostie, mizerie umana lasa-i pe altii sa vorbeasca ca se regasesc in asta. In felul asta vei fi altfel decat ei iar cei ce au ochi sa vada vor vedea. Lumea a uitat sa mai zambeasca, sa mai faca gesturi frumoase, fata de semenii nostri pe care doar bunul Dumnezeu le rasplateste, ori eu am hotarat ca vreau sa zambesc si sa ma bucur de rasplata Domnului dupa faptele mele.
RăspundețiȘtergereDragul meu prieten,
RăspundețiȘtergerePoate ca ti-as da dreptate si m-as gindi serios sa incerc sa fiu "pozitiv" si indiferent. Sa nu-mi pese de nimeni si de nimic, de ceea ce se intimpla in jurul meu, in orasul meu, in tara mea... ci doar de mine...
Dar nu-mi permit.
De ce?
Pentru ca nu pot fi indiferent la ceea ce se intimpla ( si ceea ce ma afecteaza, direct sau indirect si pe mine, distrugiundu-mi viata ), doar de dragul... indiferentei.
Sa fiu indiferent la ipocrizie ?
Sa fiu indiferent la prostie ?
Sa fiu indiferent la bataiea asta de joc ?
Indiferent atunci cind sunt umilit de niste martafoi iresponsabili ?
Cine-s astia carora noi trebuie noi sa "le trecem totul cu vederea ?"
Eu iti inteleg postura si poate ca este firesc sa ai o astfel de atitudine..."pozitiva"...
Numai ca eu...NU POT !
Crezi ca nu sunt constient ca "nu schimb eu lumea" cu comentariile astea, indiferent ce spun sau ce scriu si ca "ei" nu-si vor schimba "obiceiurile" si modul lor de a ne "trata" ?
Fireste ca stiu ca nimanui nu-i pasa de tot "demersul" meu, acum.
Dar o fac pentru "ce ce vor fi".
Am o constiinta pe care n-o pot mintii...
Nu pot sta indiferent la ceea ce se intimpla cu mine si cu cei din jur...
Oare nu crezi ca noi am fost suficient de lasi si ca, in continuare ne comportam umil ?
Crezi ca mie imi place sa scriu numai de jegurile astea, umanoide ? Sau ca nu am altceva mai frumos de facut ?
Dar, bunul meu prieten, intr-o zi va trebui sa-mi privesc nepotii in ochi. Crezi ca voi putea sa-i privesc drept in ochi, stiind ca eu am stat deoparte, indiferent si am scris despre "lalele si parfum de roze", atunci cind astia, lichelele astea, le-au distrus viata si i-au facut sa se nasca sclavi, in tara lor ?
Oricum, am hotarit de ceva vreme sa ma implic din ce in ce mai putin in ceea ce se intimpla in Miorita.
La "judecata" celor ce vor veni dupa noi, eu voi fi cu sufletul curat ca nu am fost indiferent si complice si nu mi-am vindut constiinta.
In rest... "sa gindim pozitiv" si sa ne consolam cu gindul si speranta ca numai Bunul Dumnezeu ne mai poate salva.
S'auzim de bine si Doamne'ajuta !
Nu am spus sa fi indiferent si nici ipocrit la tot ce se intampla in Miorita pentru ca meseria ta e aceea de jurnalist si trebuie sa veghezi la derapajele puterii insa citind posturile tale cu regularitate am observat ca lipsesc cu desavarsire lucrurile pozitive pe care tu esti in stare sa le faci. Poti face aceste comentarii pe blogul radioului un post recunoscut pentru opozitia facuta prostiei, ipocriziei si a lucrurilor anormale care se intampla in tara asta. Prea multa patima, uneori excesiva care te incarca negativ. Fa din acest blog locul unde sa poti scrie despre lucrurile pozitive pe care le faci echilibrand in acest fel energiile care ne pandesc la tot pasul. Sunt atat de multe lucruri frumoase despre care poti scrie fara a te mai incarca cu atata amaraciune doar pentru faptul ca iti pasa ...Si mie imi pasa pentru ca am doi copii si traiesc ca si tine in aceeasi tara plina de nedreptate insa datoria mea este sa incerc sa gasesc solutii incepand prin a gandi pozitiv si a-mi crea o lume a mea. Cu ceva vreme in urma am vizionat un film pe care ti l-am pus si tie "THE SECRET" se numeste. In ceea ce ma priveste am incercat si sper ca am reusit sa invat si sa aplic un lucru, acela ca universul este o energie si ca la niver universal noi suntem tot niste energii. Depinde doar in jurul caror energii ne plasam. Legea atractiei face ca noi sa ne plasam fie in zona atractiei pozitive fie in zona atractiei negative. Daca actiunile noastre sunt negative vom atrage de la sine energii negative si invers. De tine depinde cum alegi sa traiesti si la care energii te raportezi... Eu am ales si rezultatele nu au intarziat sa apara. Ingnor pe cat posibil raul din jurul meu si mi-am facut un scop din a ma incarca doar cu ce consider eu ca este benefic pentru mine.
RăspundețiȘtergereUite cam cum ne-au descris citiva dintre vizitatorii acestor meleaguri, acum 400 de ani :
RăspundețiȘtergereConrad Iacob Hildebrandt, diplomat şi predicator protestant suedez, la 1656:
“Aceşti români de rînd, de condiţie servilă, sunt aplecaţi spre hoţie şi tîlhărie, de aceea sunt pedepsiţi aspru în Transilvania şi traşi de obicei în ţeapă, astfel că se pot vedea aproape înaintea tuturor oraşelor, tîrgurilor şi satelor ţării astfel de spectacole îngrozitoare. Faţă de moartea prin ţeapă sau par, ei merg bucuroşi la spînzurătoare cînd sunt osîndiţi, spunînd că şi Hristos mîntuitorul lor a fost spînzurat pe cruce.”
Petru Bogdan Baksic, episcop catolic, călător în Moldova, 1640:
“Preoţii sunt ignoranţi. Oficiază în limba slavonă a Sf. Chiril. Călugării şi preoţii români citesc şi slujesc în limba slavonă, cu slovele Sf. Chiril şi nu înţeleg nimic din ceea ce citesc; sunt foarte puţini acei care înţeleg ce citesc...”
“Am văzut că atunci cînd vine cineva pentru vreo pricină, soţ contra soţiei sau soţie contra soţului sau paroh contra laic etc, el (episcopul) rezolvă repede pricina, fără a ţine seama nici de canoane, nici de concilii sau de autorii care ne învaţă să judecăm drept. Şi pe care-l găseşte vinovat, îl bagă imediat la închisoare şi-l bate ca pe animale, uneori cu propria lui mînă (bătaia e ruptă din rai, nu? – n.m.), fără a păzi preceptul care zice “cei care lovesc…” şi apoi ia cît vrea ca pedeapsa pentru vina pe care o are. Cînd vrea să se despartă soţie de soţ şi să desfacă legătura căsătoriei, cum se obişnuieşte la ei pentru cel mai neînsemnat cuvînt, face mai întîi o învoială cu ei: “Cît daţi?” şi după ce a făcut mai întîi preţul, dă voie ca un bărbat să ia altă soţie şi o femeie alt soţ. De asemeni cînd cineva se vrea hirotonit, se înţelege mai întîi din preţ şi apoi este hirotonit.
Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel, militar german şi locotenent al armatei suedeze, la 1713:
“Această ţară (Moldova) are pămîntul cel mai minunat şi mai mănos şi nu ar fi mai prejos nici de Ungaria, nici de Podolia, dacă un asemenea pămînt ar fi stăpînit de alţi locuitori şi muncitori mai harnici (…) aici nu se duce lipsă de nimic decît de oameni harnici şi cinstiţi.”
...sau Andrei Plesu, in zilele noastre :
RăspundețiȘtergere"Nici în străinătate nu e totul perfect. Nici vorbă. În Franţa disciplina rutieră e şleampătă, infinit mai rea decât în Germania; portofelul îţi poate fi furat oriunde pe glob; şmecheri şi obraznici se găsesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump şi prost e mereu posibilă; unele locuri sunt murdare; blocuri dizgraţioase s-au construit, mai ales în anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale oferă servicii mediocre, provoacă întârzieri, nu te scutesc, la o adică, de pierderea bagajelor.
Pe scurt, oriunde te-ai afla, poţi întâlni numeroase prilejuri de indispoziţie. La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educaţie, nesimţirea, ilegalitatea, aproximaţia, mă rog, toată ornamentica " milenară" a ţărişoarei ilustrează o tradiţie durabilă.
Nu e vorba de accidente, de "din când în când"-uri tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil.
Fundalul a ocupat avanscena. Şi e esenţialmente neplăcut. E muşchiulos, vital, indestructibil. Turcii vin şi pleacă, fanarioţii vin şi pleacă, ruşii vin şi pleacă, comuniştii vin şi pleacă. Noi rezistăm fălos, fudul, chefliu şi dârz. Dăm vina pe ei, pe toţi, şi ne vedem de treabă.
NATO încearcă să ne organizeze, UE încearcă să ne domesticească. Degeaba. Apa trece, pietrele rămân, avem şapte vieţi în pieptul de aramă, românul nu piere. Nu moare şi nu se transformă. Se adaptează. Se descurcă. Ţine cu dinţii de specificul lui naţional. Şi tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred că nu ne vom schimba niciodată. Vom continua să stăm în calea tuturor binefacerilor şi noroacelor, fără să luăm decât caimacul de primă instanţă. În rest, vom dospi, somnolenţi, în dulcele borş autohton, cu mici accese de enervare tandră... Străzile vor rămâne mereu betege, pline de gropi şi asfaltate cu gumilastic, autostrăzile, dacă vor exista, vor fi nişte şantiere perpetue, şoferii "profesionişti sau amatori" vor conduce bezmetic, isteric, mitocăneşte. Îşi vor parca maşinile în poarta ta, în curtea ta, în sufletul tău şi, dacă protestezi, te vor înjura exterminator sau vor zâmbi suveran, de la înălţimea limuzinei proprii. Justiţia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urmă de decenţă şi de nobleţe. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare şi trivialitate. Laura Andreșan e doar începutul. Oricine va putea striga în piaţa publică orice despre oricine. "Relaţiile", pilele, bacşişul vor fi la fel de greu de înlăturat ca şi câinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie şi se vor gândi strict la găştile de partid şi la conturile personale.
Toate scursurile vor ajunge vedete, toţi derbedeii vor deveni campioni ai dreptăţii. Vom fi sufocaţi de proasta creştere, de incultură, de muzică proastă şi de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ură şi băşcălie. Comunismul va reînvia, roz şi cochet, cu sprijinul unor băieţei de bani (şi idei) gata, semidocţi şi trendy, netrăiţi, iresponsabili, grăbiţi să găsească înainte de a căuta. În schimb, icoanele vor fi evacuate din viaţa publică, în numele unei libertăţi de conştiinţă care nu ştie încă nici ce e libertatea, nici ce e conştiinţa.
Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra în colaps, vom avansa trudnic printre răgete şi scuipături. Şi vom vota, o dată la patru ani, în funcţie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeţi, sunt pesimist. Ba pot, pentru ca să spun, că sunt apocaliptic. Totul a început când, întors la Bucureşti după o vacanţă agitată pe alte meleaguri, am constatat două lucruri: mai întâi că e mai cald decât în restul Europei, mai cald decât la Mediterana şi apoi că singura scară rulantă care urca de la autobuze la ghişeele de control-pașapoarte nu funcţionează. Am urcat gâfâind, cu mireasma patriei în nări.
Sunt prea pesimist? Să dea Dumnezeu. De-abia aştept să fiu contrazis.
"