As cam emigra, dar unde ?

De ceva vreme ma bate un gind...
Sa imi cam fac bagajele si sa plec din tarisoara asta.
Sa emigrez.
Dar unde ?
America e in pragul colapsului... Canada nu se simte nici ea mai bine.
Europa sta sa se prabuseasca sub indolenta si naivitatea politicianilor incapabili de a gasi o solutie de salvare.
Ei au fost partasi la jaful si haosul financiar generat de bancile comerciale si n-au facut nimic sa stopeze acest fenomen. Mai mult decit atit aflu ca vor sa puna tot "pagubitii", adica tot noi victimele hotiei bancherilor sa platm nota si sa "salvam" bancile comerciasle. Acum pare a fi prea tirziu... Eu chiar cred ca este foarte tirziu.
Australia-i sau Noua Zeelanda sunt cam departe si parca nu-mi vine sa plec peste sapte mari si sapte tari.
In Asia nu prea este de emigrat.
Numai daca esti vreun "urmarit general", un Popa sau...
Poate doar Japonia mi-ar satisface mofturile de "civilizatie".
In America de Sud este la fel de incert ca pe la noi.
Mai ramine ...Africa.
Nordul este cam cuprins de revolutii.
Poate in Africa de Sud sa gasesc ceva...
Ar fi o idee, ca si asa omenirea se indreapta spre primitivism, nu ?
Macar apuc un loc in fata.
Sau...
Ma mai gindesc...

Nicolaie Cristian imi scrie de la Budapesta...

Am primit acu' citeva minute un "mesaj" de la bunul meu prieten de o viata, jurnalistul Nicolae Cristian, stabilit de multa vreme la Budapesta.
Recunosc ca m-a miscat "mesajul"sau. Nu pentru ca este "laudativ", ci doar pentru ca reprezinta o recunoastere a tot ceea ce am "patimit" in acesti ultimi 20 de ani.
Daca mai exista oameni care sa priceapa demersul meu, merita sa continui, nu ?
Chiar si pentru citeva mii sau zeci de mii de romani adevarati.

"Exceptional Comentariul de azi.
Ştii că io apreciez umorul (sarcasmul) şi azi ai băgat doza necesară.
Felicitări!!!
Sunt mândru că am prieten un luptător de talia ta!
Să te ţină Dumnezeu sănătos, să te mai pot numi prieten mulţi ani şi de aici înainte !
Iar în privinţa calităţii muzicii Metronomul este BESTIAL!
Cum-necum, ştii să deosebeşti calitatea de gunoi!
Dacă ar fi să reîncep viaţa, aş ţine aproape de tine şi aş încerca să avem un trust de radio şi ziare.
Dar, cu toate că ai fost singur, Metronomul este o MARE realizare., este, aşa cum ţi-am mai spus, sensul vieţii tale.
Se spune că în umbra oamenilor puternici e greu să te afirmi.
Cu toate astea, lângă tine nu m-am simţit niciodată timorat de forţa ta, ci am perceput-o ca pe un stimul, ca pe un catalizator.
Lângă tine şi cu sprijinul forţei tale sufleteşti aş fi realizat lucruri mari în presă (radio sau ziar)...
Cred că dacă aş fi avut un frate mai mare, aş fi vrut să fie ca tine...."

Era blogurilor si blogareli a trecut. Acu'i la moda destainuirea in reteaua de socializare

Acu' ceva vreme, cind bunul meu prieten Bobita Catusanu ma indemna sa-mi fac blog, credeam ca-i un gest inutil. Credeam ca la noi "moda" blogurilor va patrunde foarte greu. Apoi am avut surpriza sa constat ca pina m-am dezmeticit eu, blogareala a devenit un lucru banal si ca acum altu-i trendul celor ce vor sa fie cool - retelele de socializare. Par chesti banale nu? Dar in spatele lor se ascunde o imensa filozofie despre cum trebuie facut ca individul sa ofere toate informatiile de care "EI" au nevoie, "de buna voie si nesiliti de nimeni". Este de fapt un alt mod de a practica "violarea intimitatii" fiecaruia dintre noi, altul de cel care se practica acum 30 de ani. Daca in urma cu 20-30 de ani metodele in munca "de informatii" erau mai rudimentare si mult mai primitive, acum totul se poate rezolva cu un simplu clik. Fiecare spune tot ceea ce vor sa afle "EI". Simplu, nu ? Cu putina stiinta despre psihologia umana si cu putin "fler", afli tot ce te intereseaza despre oricine a facut imprudenta de a folosi "instrumentele LOR". Cit de naivi am devenit si cum evolueaza lumea fratioare.... Interesant, nu ?

"...intr-o tara care-a fost, nu s-aflase cine-i prost..."

Greu la deal cu metalitati marunte. Si mai greu este sa speri la o viata mai buna si civilizata cu spinari cocosate si cu pupincuristi de serviciu, gata oricind sa-si arate "dragostea netarmurita" pentru stapinii prostimii si ai prostiei mioritice. Cum poti avea pretentia sa traiesti civilizat in tara asta cind in jurul tau sunt numai hahalere, mitocani, mitici, servili si servitori, pupioncuristi si demagogi care umplu "ghenele" si "tomberoanele" mioritice ? Cu poti spera cu optimism la ziua de miine cind astazi simti ca societatea se scufunda pe zi ce trece in hirdaul mioritic ? Greu sa fi optimist, nu ? Dar si mai greu este sa accepti starea asta... Si totusi se poate... "..si ce se mai poate cind totul se poate ? e-o stare ce nu se explica...." si asta pentru ca... "...intr-o tara care-a fost, nu s-aflase cine-i prost..." ... parerea mea.

De ce l-am iubit eu pe Adrian Paunescu

Deseori am fost întrebat de ce l-am preţuit eu atât de mult pe Adrian Paunescu. Nici nu cred că ar trebui să găsesc un raspuns la acestă întrebare. E de la sine înţeles de ce, nu ? Singurul "amănunt" ar fi doar acela că Poetul a fost un om de stânga, iar convingerile mele au fost şi rămân de dreapta. Dar nici macar asta nu m-a făcut să mă "dezic" de cel care mi-a dat şansa să mă "formez", în anii aceia, în cea mai amplă mişcare culturală şi protestatară, din sud estul Europei - Cenaclul Flacara. Iata încă un motiv care justifică gestul meu:

MARŞ DE ADIO (COLEGILOR MEI PARLAMENTARI)
AdrianPăunescu

La muncă , derbedei , că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Pizda mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi , prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România-n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
cum v-au putut părinţii voştri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă?
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
ia cereţi-vă puţintel, afară.
Decât să vă trimită ţara noastră,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară .
Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare:
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
"La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !"

Cum am petrecut ultima duminica de iulie... (I)

Dupa multi ani ( foarte multi, daca stau bine sa ma gindesc ), mi-am petrecut ultimele zile ale lui iulie, acasa, in Ramnicu natal.
Preferam sa plec departe de bilciul "oferit" cu generozitate de mai marii urbei.
Mici si bere, manele, populism, spectacole de prost gust, mitinguri electorale, betivi, idioti, incompetenti, pupincuristi, trogloditi, politicianisti demagogi, mizerie, speculanti... si toate celelalte "ingrediente", nelipsite de la asfel de evenimente in ultimii 20 de ani.
Am incercat de fiecare data sa gasesc o alta destinatie, un alt loc in care sa-mi petrec aceste ultime zilew ale lui Cuptor.
Dupa ziua radioului, ma refugiam intr-un loc civilizat, la Viena, sau la Budapesta, sau mergeam la Festivalul Medieval de la Sighisoara. Era mult mai interesant si mai... benefic pentru hrana mea spirituala decit bilciul de cea mai joasa speta care se intimpla in Ramnic.
Anul acesta, prins intr-un proiect important pentru postul de radio, a trebuit sa-mi petrec ultimul weekend al lui Iulie in urbe.
Nu intentionam sa onorez cu prezenta "manifestarile", dar doua motive m-au facut sa cutez si sa incerc sa (re)descopar oferta "culturala" a Primariei facuta platitorilor de taxe si impozite, dar mai cu seama "potentialilor aplicanti de stampila pe buletinul de vot, ca nu-i asa, mai e putin pina la alegerile locale de la anu'.
Primul, prezenta pe afis a veteranilor rock-ului romanesc, trupa Iris ( vechii mei prieteni si ai postului de radio Metronom - cel care n-a contenit sa le difuzeze muzica ) si a doua, prezenta pe acelas afis a prietenilor de la Antract, dupa lansarea minunatului hit al acestei veri - Lucid.
In rest...nimic nu-mi dadea ghes sa merg sa-mi oripilez pentru citeva ore existenta.
Dar Jr. si-a exprimat dorinta de a da totusi o raita prin zona cu pricina. Isi dorea sa-l intilneasca pe Cristi Minculescu.
L-a impresionat povestea de viata a celei mai mari voci a rock-ului romanesc.
Asa ca... am cedat "invitatiei si tentatiei" de a (re)descoperi Miorita-n stare ei pura, in toata splendoarea si autenticitatea ei.
Splaiul Independentei era ticsit de lume. Ca si parcarile. Lume pestrita. Dar si militieni la fel de pestriti. Cu cit te apropiai de Zavoi, fumul gratarelor incinse si "miresmele" de mici pe gratar iti taiau respiratia. Nu lipsea nici "marketingul". Niste banere jegoase incercau sa te convinga ca oferta-i irezistibila: "Micii mari de la Dedulesti".
Mici si bere si mitici...
Cei mai multi dintre "participanti" goleau pahar dupa pahar din berea
"Imnului" si apoi "se usurau" in vazul lumii, la doi pasi, in albia Olanestiului...

Pai daca WC-uri nu erau... oamenii trebuiau sa-si goleasca instalatia, nu?
De... militieni comunitari... nu putea fi vorba. Ei erau ocupati cu... micu' si berica, ca nu-i asa, d'aia ii platim regeste.
Lumea era puhoi numai in zona de miciureala si berici.
In rest...
Nu prea se inghesuiau sa priveasca spectacolul oferit de organizatori... pentru ca nu prea aveau ce.
Pe scena o trupa "spinoasa" incerca sa cinte ceva, dar sunetul le juca feste. Nu numai sunetul. Solistei ii cam "sarea vocea"... pe linga ton.
Lumea privea sictirita maimutareala...
Soarele incerca si el sa scapete cit mai repede, oripilat de priveliste si de atita penibil...

(Va urma...)

Miorita e frumoasa dar ii cam put picioarele

N-am mai trecut pe aici de cam multa vreme.
Asta nu inseamna ca am emigrat.
Nu inca...
Doar ca m-a apucat o lehamite de toata povestea asta a Mioritei.
Cit de frumoasa este tara asta si cit de rau ii put picioarele...
Cit de genial trebuie sa fi fost autorul baladei...
Cit de greu i-o fi fost sa nu aiba curajul s-o semneze.
Cita teama, cita ipocrizie, dar cita lasitate, prostie sau indolenta, se intimpla sa intilnim si in zilele noastre pe aceste plaiuri, parca blestemate, ale Mioritei.
Acum citeva zile m-am intors dintr-o calatorie la Viena. Minunat oras. Ori de cite ori ajung acolo "ma incarc" cu optimism si parca ma echilibrez.
Devin alt om. Savurez fiecare clipa, mai ales cind am o companie si "un motiv" special s-o fac.
Din pacate mini vacanta s-a sfirsit repede si a trebuit sa ma intorc aici, in "bezna mioritica".
M-a intimpinat de la granita "gri-ul" specific, mioritic, bezna, hitoapele, ciinii comunitari, mitocania, prostia si... cind incepeam sa "ma bucur" ca voi ajunge acasa sa ma odihnesc dupa cei mai bine de 1000 km parcursi, dupa 24 de ore de ne somn ( am avut o zi incarcata de un "miting" de afaceri in Slovacia si o vizita de citeva ore bune la Budapesta ), a trebuit sa stau doua ore si jumatate intr-o coloana interminabila, de citva kilometri, pe Valea Oltului, pentru ca... lupta electorala este in floare.
Niste haimanale, niste nemernici, niste trogloditi care au dat "clientelei de partid" o lucrare care trebuia finalizata de mult, pe defileul Oltului, pe o sosea europeana, au introdus "tema asta" in calendarul lor electoral.
Excrementele astea umane nu au nimic de a face cu soarta celor multi si napastuiti din tara asta ( chiar daca in fiecare zi mimeaza-n tot felul de emisiuni tv ca le pasa !).
Lor le pasa numai de propriile burdihane, doar de ciolan, de furaciuni si de dorinta de a ajunge cit mai repede la putere si s-au gindit sa ne scoata peri albi, sa ne umileasca, pentru a ne convinge inca odata ca ... "Traian Basescu este de vina si pentru asta !!!"
Dupa o astfel de "primire" si dupa ce mi-am dat seama ca in tara asta nu s-a intimplat nimic de cind am plecat ( cu exceptia cresterii cu 20 de bani a pretului la carburanti, chiar daca pe piata mondiala pretul titeiului a scazut !!! ), poate doar mizeria umana s-a mai... adincit...
N-am avut nici macar entuziasmul sa scriu doua cuvinte despre cel mai important eveniment al lunii ( pentru mine si cei citeva zeci de mii de ascultatori ai Metronom FM), despre ziua radioului pe care l-am fondat acum 19 ani. Trist nu ?
Ma rog Bunului Dumnezeu sa ma tina sanatos si puternic sa-mi duc la capat lucrarea si gindurile...
Ma mai bucur totusi si eu de cite ceva.
Ma bucur atunci cind se intimpla sa ma opresca pe strada cetateni simpli, ascultatori ai Metronom-ului si-mi multumesca pentru ca exista acest post de radio, Metronom FM.
Unii imi multumesc si pentru "aciditatea" comentariilor si pentru verticalitatea de care am dat dovada in toti acesti ani.
Este lucru mare sa constati ca totusi nu este in zadar ceea ce faci cu pasiune si entuziasm, cu credinta si obiectivitate, in fiecare zi.
Multumesc tuturor celor care apreciaza asta.
Dar si celor care nu o fac.
Nu poti sa le ai pe toate-n viata, nu ?
S'auzim de bine si Doamne'ajuta.