Se pare ca da...
Europa ne priveste acum ( dupa ce ne-a stors ca pe o lamiie in toti acesti 20 de ani si a luat cam tot ceea ce era de luat de prin tarisoara asta ), ca pe un mare si real pericol pentru securitatea si viitorul ei.
Lovita de criza, dar si de prea multa prostie, neliniste si demagogie, se pare ca Europa s-a trezit dintr-un cosmar si vrea acum sa scape cit mai repede de povara numita Romania.
Episodul cu "integrarea-n spatiul Schengen" este doar inceputul unui divort ireversibil.
Europa si-a dat seama ca nu are nici forta, nici putinta, dar nici vointa de a se extinde, in siguranta, teritorial si nici sa implementeze, prin directivele sale, un climat civilizat, spre est si ca s-a cam grabit cu largirea asta a.granitelor.
De fapt nu cred ca i-a interesat nici o clipa soarta acestui neam sau destinul nostru, ci doar a dorit sa-si extinda pietele de desfacere.
Estul Europei devenise mai mult decit atractiv pentru bancherii nesatui si pentru marile companii, care au facut, in toti acesti ani , mari profituri pe spinarea fraierilor din est.
Atunci mama asta vitrega, Europa nu s-a sesizat sa opreasca jaful si mizeria ce puneau stapinire pe Miorita.
Cu buna stiinta au lasat ca fenomenul incriminat de ei astazi, coruptia, sa se dezvolte nestingherit, pentru a avea un motiv plauzibil ca in 2013 sa ne excluda din UE.
Aceasta abordare nu scuza cu nimic "prestatia politicianistilor, vinzatori de tara si de neam".
Ei au fost marionetele intereselor oculte.
Iar acum, dupa 20 de ani, Romania este calul troian al Europei zilelor noastre ?
duminică, 23 ianuarie 2011
miercuri, 19 ianuarie 2011
marți, 18 ianuarie 2011
Cred ca vreau sa emigrez departe de Europa
Acum ceva mai bine de 30 de ani, imi doream sa devin european cu orice pret. Il ascultam pe Cornel Chiriac la Metronom-ul de la Europa Libera si-mi inchipuiam ca libertatea incepe de la a avea acces la muzica buna si ca asta este un ideal maret, pentru care merita sa risti sa-ti bata secu' in poarta si sa te intrebe cum stai cu iubirea fata de maretul conducator si sinistra lui sotie.
Europa Libera era un fel de tamaduire spirituala, dar si ideologica.
Uram comunismul si-mi doream sa ajung sa traiesc in capitalismul ce-mi provoca atitea iluzii cum ca exista criterii de valori, moralitate, respect si mai ales civilizatie. Mi-am propus (si promis) ca, atunci cind voi avea ocazia, sa descopar si sa ma bucur de "lumea civilizata", sa fac pasul fara remuscari. In '75, am avut prima tentativa. Am planuit cu doi prieteni din Timisoara sa incercam in vara sa ajungem la sirbi. De acolo, din orasul trandafirilor, Ceausescu parea un tiran. Sistemul lui de "slugarnicie proletara" era diabolic. Timisoara, lipsita de atitea lite si fite, era un bastion al libertatii. Mai tirziu s-a demonstrat asta. N-a fost sa fie cu evadarea mea de pe plaiurile astea, mioritice. Poate ca n-am avut curajul sa-mi risc libertatea. Nu cred ca viata era asa de importanta, atunci, doar libertatea. Numai gindul ca vei avea de a face cu monstrii militiei, si apoi cu tortionarii securitatii, te faceau sa mai amini momentul. Macar daca risti, sa ai si ceva sanse.
Nu-mi inchipuiam atunci ca toate astea sunt glumite pe linga cei douazeci de ani de dictatura ai burgheziei proletare, din ultima vreme.
Capitalismul visat in acele vremuri nu are nimic comun cu ceea ce se intimpla in acesti ultimi 20 de ani. Nici lumea nu mai este asa cum era. Nici Europa occidentala nu mai este ceea ce era. Dupa '89, am calatorit mult, slava si multumita Lui Dumnezeu. La inceput, prin '95 si mai apoi pina prin '98, Europa era acceptabila. Chiar fascinanta, uneori. Se vedea cu ochiul liber ca n-au renuntat inca la valorile spirituale si morale care i-au dus in pozitia de a fi invidiati de toti cei din est. Numai ca usor, usor, lucrurile s-au schimbat. In rau, din pacate. Extinderea asta a Europei, spre est, i-a gasit pe occidentali suficient de naivi ca sa devina victime sigure pentru esticii hamesiti si caliti in focul prostiei, mitocaniei, lipsei bunului simt si mai cu seama al lipsei de respect pentru moralitate, civilizatie si munca.
Europa a devenit mai pestrita.
Singurul ideal al vesticilor a fost sa-si deschida noi piete in est. Odata cu bumul economic al Japoniei si mai apoi cu aparitia fenomenului Made in China, marii producatori au lasat la o parte valorile morale, respectul fata de consumatori si mai apoi calitatea si au trecut la isteria profiturilor fara limite.
Anomaliile generate de aceste gesturi iresponsabile, coroborate cu legalizarea hotiei in speculatiile financiare si schimbul de respect dintre profesorii universitari si bancheri, au facut ca azi sa traim ceea ce traim.
Institutiile europene au devenit refugiul tuturor nulitatilor si nefericitilor nihilisti, obsedati de mediocritatea de care erau acuzati (pe buna dreptate, in cele mai multe cazuri!!!).
Parlamentul European este o gradina Zoo unde vietuieste o fauna de politicianisti iresponsabili, cei mai multi dintre ei si ciudati.
Totul se rezuma la interese personale sau de grup si la bani.
Europa nu mai are nimic sfint.
Asa ca... am sa emigrez...
Dupa 30 de ani de asteptare, m-a apucat o jena... ca as mai putea fi un ... european.
Europa Libera era un fel de tamaduire spirituala, dar si ideologica.
Uram comunismul si-mi doream sa ajung sa traiesc in capitalismul ce-mi provoca atitea iluzii cum ca exista criterii de valori, moralitate, respect si mai ales civilizatie. Mi-am propus (si promis) ca, atunci cind voi avea ocazia, sa descopar si sa ma bucur de "lumea civilizata", sa fac pasul fara remuscari. In '75, am avut prima tentativa. Am planuit cu doi prieteni din Timisoara sa incercam in vara sa ajungem la sirbi. De acolo, din orasul trandafirilor, Ceausescu parea un tiran. Sistemul lui de "slugarnicie proletara" era diabolic. Timisoara, lipsita de atitea lite si fite, era un bastion al libertatii. Mai tirziu s-a demonstrat asta. N-a fost sa fie cu evadarea mea de pe plaiurile astea, mioritice. Poate ca n-am avut curajul sa-mi risc libertatea. Nu cred ca viata era asa de importanta, atunci, doar libertatea. Numai gindul ca vei avea de a face cu monstrii militiei, si apoi cu tortionarii securitatii, te faceau sa mai amini momentul. Macar daca risti, sa ai si ceva sanse.
Nu-mi inchipuiam atunci ca toate astea sunt glumite pe linga cei douazeci de ani de dictatura ai burgheziei proletare, din ultima vreme.
Capitalismul visat in acele vremuri nu are nimic comun cu ceea ce se intimpla in acesti ultimi 20 de ani. Nici lumea nu mai este asa cum era. Nici Europa occidentala nu mai este ceea ce era. Dupa '89, am calatorit mult, slava si multumita Lui Dumnezeu. La inceput, prin '95 si mai apoi pina prin '98, Europa era acceptabila. Chiar fascinanta, uneori. Se vedea cu ochiul liber ca n-au renuntat inca la valorile spirituale si morale care i-au dus in pozitia de a fi invidiati de toti cei din est. Numai ca usor, usor, lucrurile s-au schimbat. In rau, din pacate. Extinderea asta a Europei, spre est, i-a gasit pe occidentali suficient de naivi ca sa devina victime sigure pentru esticii hamesiti si caliti in focul prostiei, mitocaniei, lipsei bunului simt si mai cu seama al lipsei de respect pentru moralitate, civilizatie si munca.
Europa a devenit mai pestrita.
Singurul ideal al vesticilor a fost sa-si deschida noi piete in est. Odata cu bumul economic al Japoniei si mai apoi cu aparitia fenomenului Made in China, marii producatori au lasat la o parte valorile morale, respectul fata de consumatori si mai apoi calitatea si au trecut la isteria profiturilor fara limite.
Anomaliile generate de aceste gesturi iresponsabile, coroborate cu legalizarea hotiei in speculatiile financiare si schimbul de respect dintre profesorii universitari si bancheri, au facut ca azi sa traim ceea ce traim.
Institutiile europene au devenit refugiul tuturor nulitatilor si nefericitilor nihilisti, obsedati de mediocritatea de care erau acuzati (pe buna dreptate, in cele mai multe cazuri!!!).
Parlamentul European este o gradina Zoo unde vietuieste o fauna de politicianisti iresponsabili, cei mai multi dintre ei si ciudati.
Totul se rezuma la interese personale sau de grup si la bani.
Europa nu mai are nimic sfint.
Asa ca... am sa emigrez...
Dupa 30 de ani de asteptare, m-a apucat o jena... ca as mai putea fi un ... european.
luni, 17 ianuarie 2011
Ce poate face un primar cu 3,5 milioane de euro, sau cum poti sa-ti bati joc de banii europeni si banii comunitatii ?
Ma gindeam sa mai amin publicarea acestui comentariu, dar...
La inceput de an am facut o vizita statiunii Olanesti.
Voiam sa-i arat Simonei Catrina cum atata o statiune care ar fi putut fi cel putin un Karlovy Vary a Romaniei. Dar nu e sa fie...La cit i s-a dus vestea in lume, cum ca izvoarele sale, lasate de Bunul Dumnezeu ( si concesionate de lichelele politicianiste ale zilelor noastre baronilor locali - dar despre asta mai vorbim !), fac minuni, ma gindeam ca edilii care s-au succedat pe la cirma statiunii vor face un Rai pe pamant din atita bogatie cit le-a lasat Dumnezeu.
Am gasit o statiune trista, cam pustie si... lacate pe izvoare.
La izvorul 24, chiar ne-a intimpinat un anunt la fel de demagogic cam cum fac ei politica, cum ca "apa se bea numai la indicatiile medicului" si de aceea accesul este restrictionat.
Sa ma ierte Dumnezeu, dar pun si eu o intrebare...
Stramosilor nostri, de la Burebista si pina cind astia au privatizat izvoarele lasate de Dumnezeu "clientelei", le trebuia aviz medical sa bea o gura de apa tamaduitoare ?
N-am auzit ca ar fi dat vreunul coltu' ca a baut apa de izvor, zau asa !
Dar trebuia gasita o smecherie ca "doamna de fier" sa poata jupui citeva rinduri de piei de pe fraierii care gindesc ca mai au dreptul la ceea ce ne-a lasat Dumnezeu, izvoarele tamaduitoare de la Olanesti.
Acu' ce sa ne mai vaitam ca Vila lu' ala impuscat ca un ciine la zidul Chindiei, de-i zicea Ceasca, tot din Olanesti, dupa ce au renovat-o cam cu 1,6 milioane de euro, a intrat in circuit inchis, doar pentru jupinii care l-au impuscat pe Ceausescu ca sa-i ia ei locul la dictatura si jupuiala, dar mai democratic...
Cum Olanestiul este universul jafului, de 20 de ani incoace, ce s-a gindit Primaru ? N-ar fi rau sa cheltuie si el vreo...3,5 milioane de euro, pe o investitie ( care ar fi putut aduce multi bani statiunii !!!), adica pe un fel de baza termala care e... jalnica. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe receptia complexului si au inceput sa cada peretii, sa apara igrasia, iar grupurile sanitare... jale mare ! Ca sa nu fiu acuzat ca bat cimpii, inserez si citeva imagini... elocvente, zic eu...
La inceput de an am facut o vizita statiunii Olanesti.
Voiam sa-i arat Simonei Catrina cum atata o statiune care ar fi putut fi cel putin un Karlovy Vary a Romaniei. Dar nu e sa fie...La cit i s-a dus vestea in lume, cum ca izvoarele sale, lasate de Bunul Dumnezeu ( si concesionate de lichelele politicianiste ale zilelor noastre baronilor locali - dar despre asta mai vorbim !), fac minuni, ma gindeam ca edilii care s-au succedat pe la cirma statiunii vor face un Rai pe pamant din atita bogatie cit le-a lasat Dumnezeu.
Am gasit o statiune trista, cam pustie si... lacate pe izvoare.
La izvorul 24, chiar ne-a intimpinat un anunt la fel de demagogic cam cum fac ei politica, cum ca "apa se bea numai la indicatiile medicului" si de aceea accesul este restrictionat.
Sa ma ierte Dumnezeu, dar pun si eu o intrebare...
Stramosilor nostri, de la Burebista si pina cind astia au privatizat izvoarele lasate de Dumnezeu "clientelei", le trebuia aviz medical sa bea o gura de apa tamaduitoare ?
N-am auzit ca ar fi dat vreunul coltu' ca a baut apa de izvor, zau asa !
Dar trebuia gasita o smecherie ca "doamna de fier" sa poata jupui citeva rinduri de piei de pe fraierii care gindesc ca mai au dreptul la ceea ce ne-a lasat Dumnezeu, izvoarele tamaduitoare de la Olanesti.
Acu' ce sa ne mai vaitam ca Vila lu' ala impuscat ca un ciine la zidul Chindiei, de-i zicea Ceasca, tot din Olanesti, dupa ce au renovat-o cam cu 1,6 milioane de euro, a intrat in circuit inchis, doar pentru jupinii care l-au impuscat pe Ceausescu ca sa-i ia ei locul la dictatura si jupuiala, dar mai democratic...
Cum Olanestiul este universul jafului, de 20 de ani incoace, ce s-a gindit Primaru ? N-ar fi rau sa cheltuie si el vreo...3,5 milioane de euro, pe o investitie ( care ar fi putut aduce multi bani statiunii !!!), adica pe un fel de baza termala care e... jalnica. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe receptia complexului si au inceput sa cada peretii, sa apara igrasia, iar grupurile sanitare... jale mare ! Ca sa nu fiu acuzat ca bat cimpii, inserez si citeva imagini... elocvente, zic eu...
 |
| Din 3,5 milioane de euro, n-o fi avut domn Primar puterea sa rupa de la gura clientelei si sa dea citiva euro pe un panou de informatii, civilizat, demn de o investitie moderna (sau cel putin asa se vrea sa se stie) ? |
 |
| Nici n-au bagat mobilierul si au inceput sa cada zidurile ... |
 |
| Mobilierul e la usa, zob... ca nu-i asa... mai facem un proiect si mai luam un rind, ca la crisma... |
 |
| Zidul sta sa cada si... nici paznicului nu-i este prea bine.... |
 |
| Nu-i o pinza de Picasso si nici un ulei de Dican... Asa arata zidurile piscinei, unde nu prea poti sa respiri. |
 |
| Primaru' asta generos o fi vazut verdele asta de pe pereti, sau era ocupat cu numaratul verzisorilor ? |
 |
| Insalubru, e putin spus... Cine le-a dat oare aviz sanitar de functionare ? |
 |
| Preturi rezon, ca si asa nu vine nimeni... |
vineri, 31 decembrie 2010
Un An Nou fericit si La multi ani tuturor !
Salutare tuturor.
A mai trecut un an.
Poate cel mai trist si mai greu an din viata mea. Am avut probleme de sanatate, mi-am pierdut mentorul, am facut eforturi (uneori miraculoase!), sa pot sa tin corabia pe linia de plutire (chiar daca altii s-ar fi bucurat sa naufragiem sau sa pierim).
Am facut mari eforturi sa suport toata mizeria miticilor politicianisti.
Am privit neputincios la neamul meu cum s-a lasat umilit, mintit si manipulat de agaricii politicianisti, de moguli si de papusarii zilelor noastre.
Am trecut peste toate cu capul sus si multumesc pentru asta Lui Dumnezeu.
Am facut planuri si proiecte pentru anul care bate la usa si sper sa le putem finaliza pe toate, tot cu voia Bunului Dumnezeu si cu sprijinul celor ce-mi sunt aproape.
Am inteles care este diferenta dintre prieteni si... farisei sau ipocriti.
Am cunoscut oameni noi. Unii s-au dovedit a fi de mare calitate si probitate morala, altii... obscuri si fatarnici, ca multi dintre cei ce fac parte din turma.
Am avut alaturi un prieten adevarat si o echipa de nadejdie.
Tuturor le multumesc.
Multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a redat sanatatea, subrezita de tot stresul ultimilor ani, ca mi-a redat puterea, linistea si intelepciunea de a nu ma lasa ingenuncheat de toata mizeria vremurilor astora.
Anul care vine sper sa fie unul bun, cu multa sanatate, cu bucurii, cu impliniri si multa dragoste pentru toti.
La multi ani tuturor !
A mai trecut un an.
Poate cel mai trist si mai greu an din viata mea. Am avut probleme de sanatate, mi-am pierdut mentorul, am facut eforturi (uneori miraculoase!), sa pot sa tin corabia pe linia de plutire (chiar daca altii s-ar fi bucurat sa naufragiem sau sa pierim).
Am facut mari eforturi sa suport toata mizeria miticilor politicianisti.
Am privit neputincios la neamul meu cum s-a lasat umilit, mintit si manipulat de agaricii politicianisti, de moguli si de papusarii zilelor noastre.
Am trecut peste toate cu capul sus si multumesc pentru asta Lui Dumnezeu.
Am facut planuri si proiecte pentru anul care bate la usa si sper sa le putem finaliza pe toate, tot cu voia Bunului Dumnezeu si cu sprijinul celor ce-mi sunt aproape.
Am inteles care este diferenta dintre prieteni si... farisei sau ipocriti.
Am cunoscut oameni noi. Unii s-au dovedit a fi de mare calitate si probitate morala, altii... obscuri si fatarnici, ca multi dintre cei ce fac parte din turma.
Am avut alaturi un prieten adevarat si o echipa de nadejdie.
Tuturor le multumesc.
Multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a redat sanatatea, subrezita de tot stresul ultimilor ani, ca mi-a redat puterea, linistea si intelepciunea de a nu ma lasa ingenuncheat de toata mizeria vremurilor astora.
Anul care vine sper sa fie unul bun, cu multa sanatate, cu bucurii, cu impliniri si multa dragoste pentru toti.
La multi ani tuturor !
vineri, 17 decembrie 2010
Cu gindul la Mos Craciunul asta, saracit de atitia mitici, incepe sa ne dea tircoale nostalgia dupa Mos Gerila
Asta seara am fost la Tirgul de Arta. La fiecare sfirsit de an filiala UAP organizeaza un soi serbare cu colindatori, covrigi, mere, nuci, vin fiert si... lucrari de arta.
Lume multa pentru vremurile astea pe care le traim, mai putin "pestrita" si parca mult mai interesata de comunicare si mai putin de arta. Anul asta nu s-au mai etalat tualete, nu s-a mai onorat adunarea cu un sobor de preoti si nici cu soborul de politicianisti ipocriti, dornici de imagine. Este normal, doar nu este an electoral. Nici macar pre-electoral. Asa ca au fost prezenti doar cei ce au "treaba" cu arta.
"Zugravu' sef", acest Obama de Valcea, cu talentu-i oratoric, a omagiat "conducerea de partid si de stat" pentru "maretele proiecte artistice" (a se citi oportunitatile de a face si ei un ban) ce ar urma sa se deruleze anul viitor.
Am inteles lesne ca orice se poate cumpara pe plaiurile astea.
Ca pina la urma stau si ma intreb:
- Care este diferenta intre golania cu pavelele de granit si "gestul asta" cu statuile (viitoare) din actualele si viitoarele sensuri giratorii ?!?
Ma rog, chestie de gust si de... circoteala.
Afara, gerul si saracia dadeau tircoale pe la ferestrele mari ale galeriei de arta.
Inauntru, cei mai multi se bucurau de cei doi covrigi si un pahar de vin fiert.
Arta era de fapt doar... un motiv pueril.
Altfel...
Cu gindul la Mos Craciunul asta saracit ( si jecmanit de atitia mitici, impostori si diriguitori ai zilelor noastre ), incepe sa ne dea tircoale... nostalgia dupa Mos Gerila.
Si asta-i trist.
Lume multa pentru vremurile astea pe care le traim, mai putin "pestrita" si parca mult mai interesata de comunicare si mai putin de arta. Anul asta nu s-au mai etalat tualete, nu s-a mai onorat adunarea cu un sobor de preoti si nici cu soborul de politicianisti ipocriti, dornici de imagine. Este normal, doar nu este an electoral. Nici macar pre-electoral. Asa ca au fost prezenti doar cei ce au "treaba" cu arta.
"Zugravu' sef", acest Obama de Valcea, cu talentu-i oratoric, a omagiat "conducerea de partid si de stat" pentru "maretele proiecte artistice" (a se citi oportunitatile de a face si ei un ban) ce ar urma sa se deruleze anul viitor.
Am inteles lesne ca orice se poate cumpara pe plaiurile astea.
Ca pina la urma stau si ma intreb:
- Care este diferenta intre golania cu pavelele de granit si "gestul asta" cu statuile (viitoare) din actualele si viitoarele sensuri giratorii ?!?
Ma rog, chestie de gust si de... circoteala.
Afara, gerul si saracia dadeau tircoale pe la ferestrele mari ale galeriei de arta.
Inauntru, cei mai multi se bucurau de cei doi covrigi si un pahar de vin fiert.
Arta era de fapt doar... un motiv pueril.
Altfel...
Cu gindul la Mos Craciunul asta saracit ( si jecmanit de atitia mitici, impostori si diriguitori ai zilelor noastre ), incepe sa ne dea tircoale... nostalgia dupa Mos Gerila.
Si asta-i trist.
miercuri, 8 decembrie 2010
Intre Mos Niculae si Mos Craciun
Nu este greu sa-ti dai seama ca tarimul asta nu are nici o sansa sa devina civilizat si prosper ( pentru vietuitorii lui, nu pentru papusari, pradatori si politicianisti ) in urmatorii 50 de ani.
Presedintele m-ar contrazice cu vehementa.
Chiar m-ar cataloga un element nociv, destabilizator, un pericol public pentru siguranta nationala, pentru integritatea si suveranitatea Romaniei. :)))
Dar care Romanie ?
Despre care Romanie poate fi vorba ?
Despre Romania lor, cea plina de oportunitati de jaf, de spagi si spagari, de demagogi, slugoi si pupincuristi clientelari, papusari si retardati, in care ei huzuresc, pe bani publici si noi le platim nota ?
Sau despre Romania asta, a noastra, in care traim din ce in ce mai mizer, fara speranta si siguranta zilei de miine, fara nici un orizont, cocosati de atitea biruri, taxe si impozite si amariti de atita prostie, coruptie, politicianism ieftin si atita demagogie.
Ma gindesc ca n-ar fi rau ca Presedintele, Premierul, parlamentarii si toate lichelele politicianismului mioritic, sa o ia catinel, la pas ca badea Cirtan, prin tarisoara asta, sa vada care-s realitatile si apoi sa ne "asigure" ca totul este bine, ca totul este ok si ca de la anu' va fi si mai bine.
Recent am facut o calatorie "fulger", de lucru, in Germania, la Stuttgart, cu bunul meu prieten de-o viata Bobita Catusanu.
Contactul cu lumea civilizata m-a impresionat mai mult decit acum mai bine de 15 ani, cind paseam pentru prima data pe tarimul Europei civilizate.
Diferenta intre noi si "lumea lor" imi pare acum mult mai mare.
Gri-ul care definea Miorita acum 15 ani, s-a transformat intr-un negru pamintiu in 2010.
La toate capitolele am ramas "corijenti", as putea spune chiar ca suntem repetenti.
Suntem din ce in ce mai departe de civilizatie, de normalitate, de o viata prospera si linistita..
Uite, un exemplu graitor...
Nici nu am intrat bine-n tara si chiar la citva metri de vama ( in prima benzinariie - unde a trebuit sa intram pentru ca Bobita trebuia sa-si alimenteze "bolidul" ), ne-a intimpinat un ciocolatiu zdravan, rumen in obraji, hranit bine, care m-a intrebat de la inaltimea bicicletei lui de marca ( care costa cam cinci- sase sute de euro ), daca n-am sa-i dau citiva lei !?!
M-am uitat uluit cit tupeu putea sa aiba individul. La cum arata l-as fi trimis la descarcat vagoane-n gara sau la o cariera de piatra... sa puna umarul... L-am ignorat "politicos" si am plecat mai departe spre casa.
Am ajuns in Arad si am hotarit sa ne curatam masinile dupa un drum de 1500 km, prin zapada. Asa ca am intrat ( pe un drum infect, pietruit si plin de gropi, balti si noroaie ), intr-o spalatorie auto ( recomandata de Ioana - un om de mare incredere altminteli ), unde am fost intimpinati cu acelasi "interes" si aceiasi "ospitalitate".
"Nu vreti sa va dam cu o ceara speciala pe masina ? Nu vreti sa dam cu o solutie speciala pentru curatat scaunele de piele ?
Costa numai 300 lei si spalatul numai... 15".
Insistenta "sefului" ( care arata la fel de "gurmand" si de "supraponderal", ca ala din vama ), care tot incerca din 3 in 3 minute sa-ne bage pe git "serviciile cu pricina", m-au facut curios sa ma intereseaz cam cit ar putea costa "solutiile alea miraculoase" ( ordinare, fie vorba intre noi ! ).
Am aflat ca in orice magazin de profil, chestiile alea nu ar putea costa mai mult de 40-50 de lei.
Cit ar fi putut costa "manopera" pentru asta, daca un spalat, interior si exterior, costa 15 lei ? Poate, cu indulgenta inca 50 de lei. Deci 100, nu 300 !!!
Dar "ceafa lata" ce si-a zis ?
"Daca tot nu sunt musterii astia de p'aci si daca tot au masinile astea "bengoase" , ia sa-i "usurez" eu de niscaiva parale, ca trebuie sa fie niscai olteni instariti si cu banu' de la as mai putea cumpara vreo10 kile de cirnati trandafir si vreo 5 sticle de votca Polar, sa am de Mos Nicolae !".
Ii zic lu' Bobita: :
"Uite Bobule, asa arata Miorita noastra, primitoare, ospitaliera si grijulie, cu gindu' banu' nostru".
N-am sa mai povestesc dperipetiile calatoriei noastre, de la Arad la Deva, si apoi pina la Ramnic, care au fost un calvar ( mai ales intre Orastie si pina dincolo de Sibiu, unde ningea "ca-n Esenin" ),.pentru ca n-am intilnit nici un "utilaj" care sa se ocupe de starea carosabilului, de exemplu.
In schimb, erau la "pinda" militienii, la "mica ciupeala", asteptind sa le pice "musterii-n pacat" si sa faca si ei un ban pentru Mos Nicolae.
Am incercat sa gasesc similitudini intre "lumea lor" si "lumea noastra"
N-am gasit.
Am deschis televizorul sa vad ce mai e nou si am vazut aceleasi figuri hide, imbecile de politicianisti idioti, un Premier infantil si un Presedinte "rinjit", care se inghesuiau care mai de care sa ne dea vestea cea mare, cum ca Romania este pe... drumul cel bun.
Care drum ? Poate al falimentului !
Atunci am inteles ca...
Intre Mos Nicolae si Mos Craciun nu ne-a ramas vreme decit de... citeva sperante desarte, de pseudo-bucuria Sarbatorilor de Iarna si poate de... mirajul colindelor.
In rest... nici un semn ca... poate fii mai bine, curind.
Dar si sperantele fac parte din viata noastra.... nu ?
Sarbatori fericite tuturor !
Presedintele m-ar contrazice cu vehementa.
Chiar m-ar cataloga un element nociv, destabilizator, un pericol public pentru siguranta nationala, pentru integritatea si suveranitatea Romaniei. :)))
Dar care Romanie ?
Despre care Romanie poate fi vorba ?
Despre Romania lor, cea plina de oportunitati de jaf, de spagi si spagari, de demagogi, slugoi si pupincuristi clientelari, papusari si retardati, in care ei huzuresc, pe bani publici si noi le platim nota ?
Sau despre Romania asta, a noastra, in care traim din ce in ce mai mizer, fara speranta si siguranta zilei de miine, fara nici un orizont, cocosati de atitea biruri, taxe si impozite si amariti de atita prostie, coruptie, politicianism ieftin si atita demagogie.
Ma gindesc ca n-ar fi rau ca Presedintele, Premierul, parlamentarii si toate lichelele politicianismului mioritic, sa o ia catinel, la pas ca badea Cirtan, prin tarisoara asta, sa vada care-s realitatile si apoi sa ne "asigure" ca totul este bine, ca totul este ok si ca de la anu' va fi si mai bine.
Recent am facut o calatorie "fulger", de lucru, in Germania, la Stuttgart, cu bunul meu prieten de-o viata Bobita Catusanu.
Contactul cu lumea civilizata m-a impresionat mai mult decit acum mai bine de 15 ani, cind paseam pentru prima data pe tarimul Europei civilizate.
Diferenta intre noi si "lumea lor" imi pare acum mult mai mare.
Gri-ul care definea Miorita acum 15 ani, s-a transformat intr-un negru pamintiu in 2010.
La toate capitolele am ramas "corijenti", as putea spune chiar ca suntem repetenti.
Suntem din ce in ce mai departe de civilizatie, de normalitate, de o viata prospera si linistita..
Uite, un exemplu graitor...
Nici nu am intrat bine-n tara si chiar la citva metri de vama ( in prima benzinariie - unde a trebuit sa intram pentru ca Bobita trebuia sa-si alimenteze "bolidul" ), ne-a intimpinat un ciocolatiu zdravan, rumen in obraji, hranit bine, care m-a intrebat de la inaltimea bicicletei lui de marca ( care costa cam cinci- sase sute de euro ), daca n-am sa-i dau citiva lei !?!
M-am uitat uluit cit tupeu putea sa aiba individul. La cum arata l-as fi trimis la descarcat vagoane-n gara sau la o cariera de piatra... sa puna umarul... L-am ignorat "politicos" si am plecat mai departe spre casa.
Am ajuns in Arad si am hotarit sa ne curatam masinile dupa un drum de 1500 km, prin zapada. Asa ca am intrat ( pe un drum infect, pietruit si plin de gropi, balti si noroaie ), intr-o spalatorie auto ( recomandata de Ioana - un om de mare incredere altminteli ), unde am fost intimpinati cu acelasi "interes" si aceiasi "ospitalitate".
"Nu vreti sa va dam cu o ceara speciala pe masina ? Nu vreti sa dam cu o solutie speciala pentru curatat scaunele de piele ?
Costa numai 300 lei si spalatul numai... 15".
Insistenta "sefului" ( care arata la fel de "gurmand" si de "supraponderal", ca ala din vama ), care tot incerca din 3 in 3 minute sa-ne bage pe git "serviciile cu pricina", m-au facut curios sa ma intereseaz cam cit ar putea costa "solutiile alea miraculoase" ( ordinare, fie vorba intre noi ! ).
Am aflat ca in orice magazin de profil, chestiile alea nu ar putea costa mai mult de 40-50 de lei.
Cit ar fi putut costa "manopera" pentru asta, daca un spalat, interior si exterior, costa 15 lei ? Poate, cu indulgenta inca 50 de lei. Deci 100, nu 300 !!!
Dar "ceafa lata" ce si-a zis ?
"Daca tot nu sunt musterii astia de p'aci si daca tot au masinile astea "bengoase" , ia sa-i "usurez" eu de niscaiva parale, ca trebuie sa fie niscai olteni instariti si cu banu' de la as mai putea cumpara vreo10 kile de cirnati trandafir si vreo 5 sticle de votca Polar, sa am de Mos Nicolae !".
Ii zic lu' Bobita: :
"Uite Bobule, asa arata Miorita noastra, primitoare, ospitaliera si grijulie, cu gindu' banu' nostru".
N-am sa mai povestesc dperipetiile calatoriei noastre, de la Arad la Deva, si apoi pina la Ramnic, care au fost un calvar ( mai ales intre Orastie si pina dincolo de Sibiu, unde ningea "ca-n Esenin" ),.pentru ca n-am intilnit nici un "utilaj" care sa se ocupe de starea carosabilului, de exemplu.
In schimb, erau la "pinda" militienii, la "mica ciupeala", asteptind sa le pice "musterii-n pacat" si sa faca si ei un ban pentru Mos Nicolae.
Am incercat sa gasesc similitudini intre "lumea lor" si "lumea noastra"
N-am gasit.
Am deschis televizorul sa vad ce mai e nou si am vazut aceleasi figuri hide, imbecile de politicianisti idioti, un Premier infantil si un Presedinte "rinjit", care se inghesuiau care mai de care sa ne dea vestea cea mare, cum ca Romania este pe... drumul cel bun.
Care drum ? Poate al falimentului !
Atunci am inteles ca...
Intre Mos Nicolae si Mos Craciun nu ne-a ramas vreme decit de... citeva sperante desarte, de pseudo-bucuria Sarbatorilor de Iarna si poate de... mirajul colindelor.
In rest... nici un semn ca... poate fii mai bine, curind.
Dar si sperantele fac parte din viata noastra.... nu ?
Sarbatori fericite tuturor !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)