Episodul asta-i cu ascensiunea în finală.
Va fi Bogdan Ota cel mai talentat... norvegian ?
Nu-i aşa că norvegieni aştia e fraieri şi inculţi şi nu ştie ce să aleagă ?
...ei nu ştie bă ce e valoros, da' după blocuri suntem noi care te facem pe tine...
Parerea mea !
Un loc unde gasesti comentariile, mai mult sau mai putin pertinente, mai mult sau mai putin interesante, dar dureros de reale ale unui mioritic plictisit de atita prostie, ipocrizie, fatarnicie, slugarnicie, indolenta, mitocanie, pupincurism... si multe alte atribute ce caracterizeaza societatea asta in care mi-a fost ursit sa-mi petrec zilele...
sâmbătă, 30 aprilie 2011
luni, 18 aprilie 2011
Mărturisire... în Săptămâna Patimilor
Marturisesc ca nu ma mai mira nimic in ultima vreme...
Nu cred ca ar mai fi ceva ce sa ma "socheze"...
Totul incepe sa devina previzibil, chiar daca-i ilogic.
Pare ciudat, nu ?
Dar e simplu.
Intuitia imi spune ca intotdeauna (sau aproape intodeauna) gestul "ilogic" este unul usor de intuit, pentru ca-i facut de indivizi cu un IQ dea dreptul mediocru, daca nu inexistent.
Asa ca mari "surprize" sau " asteptari" nu poti avea, nu ?
Totul se rezuma la citeva gesturi sau manifestari primitive, ieftune si usor de intuit.
Cred ca cel mai greu va fi sa revenim la normalitate ( daca se va mai intimpla asta intrun viitor... fie el si indepartat !).
Asa ca... urmeaza saptamana marturisirilor, a patimilor si a sperantei. Dupa Sfintele Sarbatori Pascale nadajduim ca poate, poate.... cine stie ?... Dumnezeu isi va intoarce din nou privirea inspre noi...
Poate...
Nu cred ca ar mai fi ceva ce sa ma "socheze"...
Totul incepe sa devina previzibil, chiar daca-i ilogic.
Pare ciudat, nu ?
Dar e simplu.
Intuitia imi spune ca intotdeauna (sau aproape intodeauna) gestul "ilogic" este unul usor de intuit, pentru ca-i facut de indivizi cu un IQ dea dreptul mediocru, daca nu inexistent.
Asa ca mari "surprize" sau " asteptari" nu poti avea, nu ?
Totul se rezuma la citeva gesturi sau manifestari primitive, ieftune si usor de intuit.
Cred ca cel mai greu va fi sa revenim la normalitate ( daca se va mai intimpla asta intrun viitor... fie el si indepartat !).
Asa ca... urmeaza saptamana marturisirilor, a patimilor si a sperantei. Dupa Sfintele Sarbatori Pascale nadajduim ca poate, poate.... cine stie ?... Dumnezeu isi va intoarce din nou privirea inspre noi...
Poate...
joi, 14 aprilie 2011
Femeia mioritica si misoginismul politicianist
Nu cred ca pot fi catalogat totusi ca fiind un... misogin.
Chiar daca unele feministe nu ar fi de acord cu asta (deh, asa este cind nu te lasi... "pres", trebuie sa-ti asumi si acest "orgoliu"), nu cred in ideea egalitarismului in politica mioritica.
Nu este o idee buna.
Am sa si explic de ce cred eu asta.
Miticii mioritici din politicianismul asta ordinar, dimbovitean, nu au neaparat un IQ superior "damelor" cu veleitati politice, nu ?
S-a demonstrat asta in ultimii 20 de ani.
Exista in schimb suficiente temeri ca am putea intra iarasi intr-un nou "experiment" gen... "generatia de sacrificiu".
Eu personal m-am cam saturat de postura asta ingrata, pe care trebuie s-o accept de vreo patru decenii, incoace.
Este mai mult decit evident faptul ca in societatea mioritica nu valoarea face diferenta, nu IQ-ul iti da autoritatea si respectul de care ar trebui sa te bucuri, ci banul, cumetriile, sexul, spaga, pupincurismul si alte "calitati" d'astea.
In viata de zi cu zi, femeia trebuie sa fie egala masculului, pentru ca vrem sa credem ca tinjim sa traim intr-o lume civilizata.
Dar in politica eu cred ca trebuie sa primeze decit competenta si nu cantitatea definita de "reprezentativitate".
Si asa avem atitea nulitati, atitia idioti...
Prezenta femeii ca stimulent hormonal, in viata politica, nu cred ca ar rezolva lipsa de competenta, lipsa de IQ a celor mai multi dintre politicianisti si nici totala lipsa de performanta din politica mioritica.
Asa ca, dupa umila-mi parere nu reprezentativitatea ( sub nici o forma! ) nu poate inlocui competenta.
Parerea mea.
Chiar daca unele feministe nu ar fi de acord cu asta (deh, asa este cind nu te lasi... "pres", trebuie sa-ti asumi si acest "orgoliu"), nu cred in ideea egalitarismului in politica mioritica.
Nu este o idee buna.
Am sa si explic de ce cred eu asta.
Miticii mioritici din politicianismul asta ordinar, dimbovitean, nu au neaparat un IQ superior "damelor" cu veleitati politice, nu ?
S-a demonstrat asta in ultimii 20 de ani.
Exista in schimb suficiente temeri ca am putea intra iarasi intr-un nou "experiment" gen... "generatia de sacrificiu".
Eu personal m-am cam saturat de postura asta ingrata, pe care trebuie s-o accept de vreo patru decenii, incoace.
Este mai mult decit evident faptul ca in societatea mioritica nu valoarea face diferenta, nu IQ-ul iti da autoritatea si respectul de care ar trebui sa te bucuri, ci banul, cumetriile, sexul, spaga, pupincurismul si alte "calitati" d'astea.
In viata de zi cu zi, femeia trebuie sa fie egala masculului, pentru ca vrem sa credem ca tinjim sa traim intr-o lume civilizata.
Dar in politica eu cred ca trebuie sa primeze decit competenta si nu cantitatea definita de "reprezentativitate".
Si asa avem atitea nulitati, atitia idioti...
Prezenta femeii ca stimulent hormonal, in viata politica, nu cred ca ar rezolva lipsa de competenta, lipsa de IQ a celor mai multi dintre politicianisti si nici totala lipsa de performanta din politica mioritica.
Asa ca, dupa umila-mi parere nu reprezentativitatea ( sub nici o forma! ) nu poate inlocui competenta.
Parerea mea.
sâmbătă, 2 aprilie 2011
Care-i diferenta intre "Romanii au talent" si "Norvegia are talente"
Intre circul mioritic...
... si autentice talente mioritice, care trebuie sa-si incerce norocul si "talentul" pe alte meridiane...
Aceasta-i diferenta !!!
... si autentice talente mioritice, care trebuie sa-si incerce norocul si "talentul" pe alte meridiane...
Aceasta-i diferenta !!!
miercuri, 23 martie 2011
Un interesant si emotionant mesaj trimis din Japonia
"Sâmbătă, 19 Martie 2011
Buna, iubita mea familie si dragi prieteni,
In primul rand vreau sa va multumesc foarte mult pentru ingrijorarea voastra pentru mine. Sunt foarte emotionata. De asemenea doresc sa-mi cer scuze ca va trimit un mesaj general adresat tuturor, dar pentru moment, pare sa fie cea mai buna cale pentru ca mesajul meu sa ajunga la voi.
Aici in Sendai lucrurile par sa fi fost ireale. Dar sunt foarte binecuvantata sa am prieteni minunati care ma ajuta foarte mult. Fiindca baraca mea a devenit inca si mai vrednica de numele ei, m-am mutat acum in casa unui prieten. Impartim resursele precum apa, hrana si un incalzitor cu kerosen. Dormim aliniati intr-o camera, mancam la lumina lumanarii, impartasim povesti. Este o atmosfera calda, prietenoasa si frumoasa.
In timpul zilei, ne ajutam unul pe altul sa curatam mizeria din casele noastre. Oamenii stau in masini, uitandu-se la stiri de pe panourile de navigatie, sau se aliniaza la coada pentru a primi apa de baut atunci cand se deschide o sursa. Daca cineva are in casa apa care curge la robinet, pune semne afara, pentru ca oamenii sa vina sa-si umple canile si galetile.
De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost imbranceli la cozi. Oamenii isi lasa usa casei deschisa, pentru ca asa e mai sigur, in caz ca loveste un nou cutremur. Oamenii tot spun "Asa era pe vremuri cand toti se ajutau unii pe altii."
Cutremurele continua sa vina. Noaptea trecuta au lovit aproximativ la fiecare 15 minute. Sirenele se aud non stop si elicopterele ne trec pe deasupra capului foarte des.
Ne-a intrat apa in case timp de cateva ore asta noapte, iar acum pentru jumatate de zi. ... A venit electricitatea in dupa-amiaza asta. Gazul inca n-a venit.
Dar toate lucrurile astea depind de fiecare zona. Unii au, altii n-au gaz, apa si electricitate. Nimeni nu s-a spalat de cateva zile. Ne simtim murdari, dar acum avem griji mult mai importante decat asta. Iubesc aceasta stare de a lasa la o parte a aspectelor neesentiale. Traind in intregime la nivel de instinct, de intuitie, de grija, a ceea ce este necesar pentru supravietuire, nu doar pentru mine, ci pentru intregul grup.
Se desfasoara ciudate universuri paralele. Unele case sunt intre-o ruina completa, altele au rufe la uscat la soare!
Oamenii se aliniaza la cozi pentru mancare sau apa, iar cativa isi plimba cainele! Toate se intampla in acelasi timp.
O alta amprenta a frumusetii este in primul rand - linistea din timpul noptii. Nu se aud masini. Nimeni nu este pe strazi. Iar cerurile in timpul noptii sunt impanzite de stele. De obicei vedeam doar vreo doua, dar acum tot cerul e plin.
Muntii din Sendai sunt puternici si datorita aerului proaspat le putem vedea siluetele profilate pe cer intr-un mod magnific.
Si japonezii insisi sunt atat de minunati.Revin la baraca mea pentru a o verifica in fiecare zi, acum pentru a trimite acest e-mail din moment ce a venit electricitatea, si gasesc mancare si apa lasate la usa de la intrare. Nu am idee de la cine, dar este acolo. Batrani cu palarii verzi merg din usa in usa intreband daca toata lumea este OK. Oamenii vorbesc cu persoane complet straine intrebandu-le daca au nevoie de ajutor. Nu vad semne de teama. Resemnare, da, dar frica sau panica, nu.
Ne spun ca ne putem astepta la replici, si achiar la alte cutremure majore, timp de inca o luna sau mai mult. Si ne confruntam mereu cu zguduieli, huruituri, vibratii, zdruncinaturi. Sunt binecuvantata pentru ca traiesc intr-o parte a Sendai-ului mai ridicata, mai solida decat alte zone. Deci, deocamdata zona asta este mai bine situata decat altele. Asta noapte, sotul prietenei mele a venit de la tara, aducand apa si mancare. Binecuvantata din nou.
Cumva in acest moment realizez din experienta directa ca este vorba intr-adevar de un pas evolutionar Cosmic enorm care se produce acum peste tot in lume chiar in acest moment. Si cumva, pe masura ce traiesc experienta acestor evenimente ce se desfasoara in Japonia, imi simt inima deschizandu-se foarte larg. Fratele meu m-a intrebat daca nu ma simt ingrozitor de mica din cauza tuturor celor intamplate. Nu, nu ma simt mica. Ci mai degraba, ma simt ca o parte din ceva mult mai mare decat mine. Acest val al nasterii (peste tot in lume) este dificil, si totusi magnific.
Va multumesc din nou pentru grija si iubirea voastra pentru mine.
Va trimit inapoi multa iubire,
Cu drag,
Aiko"
Buna, iubita mea familie si dragi prieteni,
In primul rand vreau sa va multumesc foarte mult pentru ingrijorarea voastra pentru mine. Sunt foarte emotionata. De asemenea doresc sa-mi cer scuze ca va trimit un mesaj general adresat tuturor, dar pentru moment, pare sa fie cea mai buna cale pentru ca mesajul meu sa ajunga la voi.
Aici in Sendai lucrurile par sa fi fost ireale. Dar sunt foarte binecuvantata sa am prieteni minunati care ma ajuta foarte mult. Fiindca baraca mea a devenit inca si mai vrednica de numele ei, m-am mutat acum in casa unui prieten. Impartim resursele precum apa, hrana si un incalzitor cu kerosen. Dormim aliniati intr-o camera, mancam la lumina lumanarii, impartasim povesti. Este o atmosfera calda, prietenoasa si frumoasa.
In timpul zilei, ne ajutam unul pe altul sa curatam mizeria din casele noastre. Oamenii stau in masini, uitandu-se la stiri de pe panourile de navigatie, sau se aliniaza la coada pentru a primi apa de baut atunci cand se deschide o sursa. Daca cineva are in casa apa care curge la robinet, pune semne afara, pentru ca oamenii sa vina sa-si umple canile si galetile.
De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost imbranceli la cozi. Oamenii isi lasa usa casei deschisa, pentru ca asa e mai sigur, in caz ca loveste un nou cutremur. Oamenii tot spun "Asa era pe vremuri cand toti se ajutau unii pe altii."
Cutremurele continua sa vina. Noaptea trecuta au lovit aproximativ la fiecare 15 minute. Sirenele se aud non stop si elicopterele ne trec pe deasupra capului foarte des.
Ne-a intrat apa in case timp de cateva ore asta noapte, iar acum pentru jumatate de zi. ... A venit electricitatea in dupa-amiaza asta. Gazul inca n-a venit.
Dar toate lucrurile astea depind de fiecare zona. Unii au, altii n-au gaz, apa si electricitate. Nimeni nu s-a spalat de cateva zile. Ne simtim murdari, dar acum avem griji mult mai importante decat asta. Iubesc aceasta stare de a lasa la o parte a aspectelor neesentiale. Traind in intregime la nivel de instinct, de intuitie, de grija, a ceea ce este necesar pentru supravietuire, nu doar pentru mine, ci pentru intregul grup.
Se desfasoara ciudate universuri paralele. Unele case sunt intre-o ruina completa, altele au rufe la uscat la soare!
Oamenii se aliniaza la cozi pentru mancare sau apa, iar cativa isi plimba cainele! Toate se intampla in acelasi timp.
O alta amprenta a frumusetii este in primul rand - linistea din timpul noptii. Nu se aud masini. Nimeni nu este pe strazi. Iar cerurile in timpul noptii sunt impanzite de stele. De obicei vedeam doar vreo doua, dar acum tot cerul e plin.
Muntii din Sendai sunt puternici si datorita aerului proaspat le putem vedea siluetele profilate pe cer intr-un mod magnific.
Si japonezii insisi sunt atat de minunati.Revin la baraca mea pentru a o verifica in fiecare zi, acum pentru a trimite acest e-mail din moment ce a venit electricitatea, si gasesc mancare si apa lasate la usa de la intrare. Nu am idee de la cine, dar este acolo. Batrani cu palarii verzi merg din usa in usa intreband daca toata lumea este OK. Oamenii vorbesc cu persoane complet straine intrebandu-le daca au nevoie de ajutor. Nu vad semne de teama. Resemnare, da, dar frica sau panica, nu.
Ne spun ca ne putem astepta la replici, si achiar la alte cutremure majore, timp de inca o luna sau mai mult. Si ne confruntam mereu cu zguduieli, huruituri, vibratii, zdruncinaturi. Sunt binecuvantata pentru ca traiesc intr-o parte a Sendai-ului mai ridicata, mai solida decat alte zone. Deci, deocamdata zona asta este mai bine situata decat altele. Asta noapte, sotul prietenei mele a venit de la tara, aducand apa si mancare. Binecuvantata din nou.
Cumva in acest moment realizez din experienta directa ca este vorba intr-adevar de un pas evolutionar Cosmic enorm care se produce acum peste tot in lume chiar in acest moment. Si cumva, pe masura ce traiesc experienta acestor evenimente ce se desfasoara in Japonia, imi simt inima deschizandu-se foarte larg. Fratele meu m-a intrebat daca nu ma simt ingrozitor de mica din cauza tuturor celor intamplate. Nu, nu ma simt mica. Ci mai degraba, ma simt ca o parte din ceva mult mai mare decat mine. Acest val al nasterii (peste tot in lume) este dificil, si totusi magnific.
Va multumesc din nou pentru grija si iubirea voastra pentru mine.
Va trimit inapoi multa iubire,
Cu drag,
Aiko"
marți, 22 martie 2011
Europarlamentarul Severin da dimensiunea mitocaniei politicianiste, mioritice
Ceea ce se intimpla in cazul acestui ins, europarlamentar, din gasca lu' Nastase, aparat pina mai ieri si de sefu' lui, Victoras, un individ lipsit de elementarul bun simt si respect fata de natia asta mioritica si fata de alegatori, continua sa tina prima pagina a tuturor fluxurilor de stiri mioritice si europene.
Cit de jegos si indragostit de ciolan trebuie sa fi, sa sfidezi tot ce misca in Europa asta si asa macinata de atitea interese meschine si o inevitabila... destramare.
Este greu sa ai o Europa unita, civilizata si puternica, atita vreme cit ai astfel de parlamentari europeni.
Dar mai strigator la cer mi se pare atitudinea sfidatoare, de dragul scaunului si ciolanului, al acastui ins (care nici macar nu stie formula apei !), atunci cind toata lumea ii cere sa demisioneze si el nici nu se gindeste.
Aceasta-i dimensiunea mitocaniei politicianiste, mioritice.
Nu-i de mirare ca suntem la periferia Europei si aici vom ramine inca 500 de ani.
Din pacate....
Cit de jegos si indragostit de ciolan trebuie sa fi, sa sfidezi tot ce misca in Europa asta si asa macinata de atitea interese meschine si o inevitabila... destramare.
Este greu sa ai o Europa unita, civilizata si puternica, atita vreme cit ai astfel de parlamentari europeni.
Dar mai strigator la cer mi se pare atitudinea sfidatoare, de dragul scaunului si ciolanului, al acastui ins (care nici macar nu stie formula apei !), atunci cind toata lumea ii cere sa demisioneze si el nici nu se gindeste.
Aceasta-i dimensiunea mitocaniei politicianiste, mioritice.
Nu-i de mirare ca suntem la periferia Europei si aici vom ramine inca 500 de ani.
Din pacate....
duminică, 13 martie 2011
Apocalipsa bate la usa si noi frecam telecomanda sa mai gasim un subiect de birfa mioritica
N-am mai scris nimic, cam de multa vreme, aici.
Evenimentele din ultimele zile m-au facut sa-mi calc promisiunea si sa revin cu un set de intrebari care-mi macina intelectul (si asa firav, iertata-mi fie modestia).
Vestile despre dezastrul din "tara soarelui rasare" continua sa tina prima pagina a tuturor agentiilor de stiri, a tembeliziunilor, a jurnalelor si buletinelor de stiri, din lumea civilizata.
Daca in Japonia, la nivelul de tehnologie si civilizatie la care a ajuns natiunea nipona, consecintele unui astfel de cutremur sunt dezastruoase, stau si ma intreb ce s-ar fi intimplat daca ni s-ar fi intimplat noua o astfel de intimplare nenorocita (Doamne fereste !!!) ???
Ma cutremur numai la gindul ca ni s-ar fi putut intimpla asta.
N-ar mai fi ramas piatra pe piatra...
Ar fi fost cu siguranta "o primenire de primavara", gospodareasca.
Dar la noi nimeni nu este preocupat de asta pentru ca, nu-i asa, pe toate hirdaurile de tembeliziuni, de dimineata pina noaptea tirziu, dezbatem si combatem divorturile simbolurilor nationale, Moni de Iri si Zavoranca de Pepe si viceversa.
Si nu vad de ce ar trebui sa ne intereseze altceva.
Cum am putea intimpina noi mioriticii apocalipsa daca nu am sti cui ramine motanul lui Pepe ( ca de Felix am aflat ca ramine turnator ordinar !) si ce este mai imoral, totusi :
Sa faci bai curante, in jacuzzi, cu doua rapandule blonde, sau sa faci o felatie soferului, in drum spre caminul conjugal de la Izvorani, cu gindul la Irina, nu ?
Astea-s subiectele care ar trebui sa ne dea de gindit, pentru ca de astea atirna viitorul nostru, al copiilor nostri si al copiilor, copiilor nostri, in veacul vecilor.
Sictir, pezevenghi mioritic !
Evenimentele din ultimele zile m-au facut sa-mi calc promisiunea si sa revin cu un set de intrebari care-mi macina intelectul (si asa firav, iertata-mi fie modestia).
Vestile despre dezastrul din "tara soarelui rasare" continua sa tina prima pagina a tuturor agentiilor de stiri, a tembeliziunilor, a jurnalelor si buletinelor de stiri, din lumea civilizata.
Daca in Japonia, la nivelul de tehnologie si civilizatie la care a ajuns natiunea nipona, consecintele unui astfel de cutremur sunt dezastruoase, stau si ma intreb ce s-ar fi intimplat daca ni s-ar fi intimplat noua o astfel de intimplare nenorocita (Doamne fereste !!!) ???
Ma cutremur numai la gindul ca ni s-ar fi putut intimpla asta.
N-ar mai fi ramas piatra pe piatra...
Ar fi fost cu siguranta "o primenire de primavara", gospodareasca.
Dar la noi nimeni nu este preocupat de asta pentru ca, nu-i asa, pe toate hirdaurile de tembeliziuni, de dimineata pina noaptea tirziu, dezbatem si combatem divorturile simbolurilor nationale, Moni de Iri si Zavoranca de Pepe si viceversa.
Si nu vad de ce ar trebui sa ne intereseze altceva.
Cum am putea intimpina noi mioriticii apocalipsa daca nu am sti cui ramine motanul lui Pepe ( ca de Felix am aflat ca ramine turnator ordinar !) si ce este mai imoral, totusi :
Sa faci bai curante, in jacuzzi, cu doua rapandule blonde, sau sa faci o felatie soferului, in drum spre caminul conjugal de la Izvorani, cu gindul la Irina, nu ?
Astea-s subiectele care ar trebui sa ne dea de gindit, pentru ca de astea atirna viitorul nostru, al copiilor nostri si al copiilor, copiilor nostri, in veacul vecilor.
Sictir, pezevenghi mioritic !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)